Happy New Year :)

Fara motiv. E doar tulburator de frumoasa...

Imi doresc...

Ce ar fi ca sa ni se indeplineasca tuturor toate dorintele?...Mai gandeste-te putin...Probabil am fi cu totii cam dezamagiti...
Pana la urma dorintele nu sunt frumoase decat atunci cand nu se indeplinesc.

Imi doresc sa ninga cu fulgi calzi.
Imi doresc sa fie soare in fiecare zi.
Imi doresc sa ploua doar cand vreau eu.
Imi doresc sa mananc ciocolata in fiecare zi.
Imi doresc sa nu existe decat iarna si vara.
Imi doresc sa nu imi mai uit castile acasa.
Imi doresc sa pot sa merg cand vreau unde vreau.
Imi doresc sa arat ca Adriana Lima.
Imi doresc sa am ochii verzi.
Imi doresc sa nu imi mai fie pofta de ceva dulce in fiecare dimineata.
Imi doresc sa am replici pentru toti loserii care se iau de mine pe strada.
Imi doresc sa nu ma mai manance nasul cand am aluat de cozonac pe maini.
Imi doresc sa nu imi mai fiie frig cand toat alumea moare de cald.
Imi doresc sa nu mai incurc numerele in agenda telefonica.
Imi doresc sa nu mai fiu asa de lenesa.
Imi doresc sa nu mai fie asa de departe...

12:00

E ceva in momentul ala de dinainte de miezul noptii, in ziua de dinaintea craciunului, in gura de aer de dinaintea sarutului, in strangerea de inima de dinaintea examenului, in zambetul dupa o noapte de plans, in soarele care rasare in fiecare dimineata, in tresarirea pe care o ai cand te suna, in satisfactia pe care o ai dupa ce reusesti, in privirea avida cu care te fixeaza, in ritmul unei anumite melodii care te face fericit, in conversatia cu cineva la care tii...
Un fior subtire dintr-un nerv, o unda de emotie care iti trece prin stomac si prin cosul pieptului...Ceva care te face sa traiesti.

Da-te mah mai asa...

Cu riscu sa turbeze toti aia care inca ma ami cred "roackeritza 100%"...Azi a fost o zi de " da-te, ba, ca n-am loc de tine!"

Crush...Crush...Crush...

I gota lot to say to you, yeah I got a lot to say
I notice your eyes are always glued to me
Keeping them here it makes no sense at all...

Exact! Exact! :))

Ceea ce simt acum nu e tangent nici pe departe cu realitatea.

Dezamagita de mizeria in care traiesc si din care fac parte, incerc sa evadez in mine...Stiu ca prin vene imi alearga soare, si tinerete si curaj si viata...Realizez ca pot si am dreptul sa sfidez realitatea :)

Sunt nebuna de alb...Ninge, si ninge, zapada imi ingroapa gandurile. Parca mi s-a schimbat si tonul vocii, si culoarea vorbelor.

M-am dezbracat de pretentii si griji si am lasat iarna sa ma umple de vise.

This is the closest thing to crazy I have ever been...

Desprinsa de realitate, sprijinita in coate pe pervazul geamului, ma uit cum ninge. Gandurile parca mi se invart lent in spirale stranse, intr-atat incat ametesc...Leganata incet de melodie, de caldura si de cuvinte frumoase, inchid ochii si imi simt genele pe laturile palmelor.

Ningeeeeeee. ningeeeeeee. ningeeeeeeee. E asa frumos :). De-abia astept sa ies maine afara :)

Tu...

Trotoarele ude lucesc usor sub lumina felinarelor de pe strada pustie. Luna e pe jumatate muscata de intunericul noptii, linistea ma apasa...

Doar zgomotul propriilor pasi, ca bataile neregulate ale inimii, imi tine gandurile oarecum ancorate de malurile sinuoase ale realitatii.
Gandul imi zboara la tine...Ma infioara racoarea, te simt in tremurul corpului meu.

Te caut fara sa te gasesc si totusi esti atat de aproape incat ne amestecam. Vantul imi ravaseste parul, si totusi in bataia lui iti simt degetele temator-hotarate...Trotuarele imi aluneca pe sub picioare. Fugar, imi privesc reflexia pentru un moment intr-o vitrina, sub un felinar.

Te simt cum m-ai acaparat cu totul...De la arcul sprancenelor, la surasul buzelor, la rotunjimea umarului, la liniile gambei. Ma inconjori ca o ceata, iar cand imi intind degetele si incerc sa te cuprind in palma ma lasi cu bratul intins, inca si mai avida decat inainte.

Pentru ca tu nu existi decat in mintea mea...Pentru ca te poate chema si B si C si R si V...Pentru ca de fapt stiu ca tu esti mai mult in mine decat in oricine altcineva, atat de strans lipit de pielea mea incat uneori mi se strange sufletul doar cand ma gandesc.

Sunt dezamagita.

Si suparata...Si God knows what else...Dar asta e viata, merg mai departe.

Nimic...

M-am lasat inghitita de voluptatea cuvintelor...Promisiuni negru pe alb. Incepusem sa cred in noi, cand m-am intrebat de ce o insiruire de litere pe un monitor, ceva atat de impersonal, m-ar putea face sa am incredere...

De multe ori am impresia ca imi scapa esenta lucrurilor printre degete. Ma agat de lucruri neinsemnate, de gesturi pe care poate tu nu ti le mai amintesti.

Mi s-a spus ca sunt indragostita...Ca te ascunzi dupa fiecare zambet al meu, ca imi luminezi privirea...Si poate ca sunt, pentru ca mi-e sete de sinceritate. Vrea sa fie totul simplu.

Ai zis ca nu vrei sa ma imparti cu nimeni, dar nu realizezi ca de fapt eu nu imi apartin nici macar mie...Si poate ca citind nici macar nu intelegi ce vreau sa spun, pentru ca tu nu pui mare pret pe vorbe...

Ce paradox, incepi sa semeni cu mine. Te contrazici singur...

Ce prostie...Probabil ca experienta a devenit un dezavantaj in cazul meu. Stiu prea bine cum se poate termina tot. Tu nu stii...Poate nu vrei sa te gandesti la asa ceva. Dar dupa apropae un an in care m-am pierdut de copilarie, tot ce vreau e sa ma privesti in ochi...

Am uitat ce vroiam sa zic...Mai bine termin. Sti, de fat am incredere ca am inceput sa fiu din nou copil :)

"Love u more...day by day"

I do too :)

doo doo do do dooo doo do do...

Life's like a box of chocolates, you never know what you're gonna get :)

Unele momente din viata seamana cu cadrele unui film...Ieri dimineata luasem taxiul pana la Facultatea de Mate. Eram pe bancheta din spate cand taximetristul, un barbat gras de vreo 50 de ani cu o figura foarte comuna, a pornit radioul.
suzanne vega tom's diner

Asculta mai multe audio diverse



Melodia m-a facut sa tresar usor, desi n-o mai auzisem pana acum. Privirea mi-a alunecat spre fereastra Daciei albe. Treceam pe langa parcul Trandafilor.
Dimineata insorita lumineaza copacii desfrunziti. Cerul se rula in fata ochilor mei, albastru senin, cu nori care semanau cu fluturi...Bateam usor tactul melodiei cu unghiile pe ecranul telefonului mobil cand soferul m-a intrebat "Domnisoara, sa opresc pe stanga sau pe dreapta?".
Nu stiu de ce in momentul ala am avut o senzatie ciudata. Imi venea sa zambesc, mai aveam umpic si fredonam melodia...Oricum, in dimineata aia am avut o buna-dispozitie molipsitoare :). Poate ca avea de-a face si cu faptul ca am mers la film cu Bogdan :)

Oricum, saptamana asta vreau sa fiu fericita. Va anunt daca reusesc :)

Good things might come for those who wait...

Mi-a luat putin mai mult de 4 luni ca sa realizez ca mi-e bine. Uneori simt ca sunt jos-jos de tot si am indoieli si d-astea...Dar azi am avut certitudinea, pentru un moment, ca totul o sa fie bine.

Am asteptat. Si nu a fost usor. Am renuntat la unele chestii. Si acum vreo juma de ora am avut o revelatie in timp ce ascultam melodia de mai sus, peste care am dat intamplator : am mers pe drumul pe care trebuie.

Cand simt ca clachez deschid geamul si trag adanc aer in piept, cu ochii inchisi. E prea rece si prea sus, ca sa nu mi se goleasca mintea de toate prostiile. Si, undeva departe in mine, tin inchise lucrurile care ma readuc mereu pe linia de plutire.

De fiecare data cand simt ca pic, ma gandesc la sentimentul pe care il ai atunci cand ai reusit sa faci ceva de care nu te credea nimeni in stare, la euforia din momentele in care nu-ti pasa de nimic si iti vine sa zbori, la felul in care te simti cand cineva te tine in brate si nu te poti gandi la nimic care poate merge prost...

Cred ca aerul curat e remediul perfect pentru orice...Si incerc sa nu uit ca "good things might come to those who wait".

10 things I hate about you...

Urasc faptul ca traiesti la 74 de kilometri de Brasov...Adica urasc e prea putin spus...It fuckin' drives me crazy!.
Urasc faptul ca faci pentru mine lucruri pe care eu nu le pot face pentru tine x-(
Te urasc pentru ca ajungi mereu la timp si eu mereu intarzii, asa ca ma simt eu mereu prost >:P.
Te urasc pentru ca zici ca ai ochii caprui cand de fapt ii ai verzi...
Te urasc pentru ca asta e singurul subuect pe care ne putem certa...Si mie imi place sa ma cert.
Te urasc pentru ca ai o replica pentru orice si pentru ca esti mai narcisist decat mine :P
Urasc faptul ca nu ma crezi atunci cand iti povestesc cat de rea sunt.
Te urasc pentru ca tu faci de toate si eu sunt atat de lenesaaaa...
Te urasc pentru ca imi spui "te iubesc" foarte rar si far sa ma astept, asa ca mi se inmoaie genunchii si nu mai pot gandi clar de fiecare data.

Si cel mai important, te urasc pentru ca daca nu te-as iubi nu as mai avea de ce sa te urasc :)

...Cea mai la indemana fericire in momentul de fata ea cea la sticla, la pachet, la pliculet...fericire pentru lasi, neconditionata, practic, decat de bani...Si nici multi bani nu-ti trebuie, de fapt, ca sa fi "fericit" asa, nu-ti trebuie nimic...

...Am mai auzit ca dragostea te face fericit. Probabil. Imi pot da seama de ce, dar si fericirea asta...De cele mai multe ori dragoste e doar de o singura parte, din cate inteleg eu...Si atunci...mai are rost fericirea care depinde doar de cineva?...Oare mai are rost sa te bazezi pe un factor in care nu poti avea incredere.
Am trait si eu sentimentul ala caldut...God forbid, nu a fost iubire...Dar...cel putin infatuare adolescentina...stiu ce e aia. Si mi-am batut joc de cineva...Asa, cinic, cum stiu eu s-o fac. Stiu ca o sa se intoarca inapoi...De-aia mi-e mie frica acum...o "fericire" de cateva zile nu merita plansete si drame dupa...

In fine, deja divaghez. Pentru mine fericirea adevarata e aia pe care ti-o faci singur. Poate dureaza 10 secunde...Dar macar sti a pentru alea 10 secunde esti responsabil numai tu. E mare lucru sa te poti fericit...cel putin asa cred eu...nu stiu...

:)

E luni dimineata, am o tona de teme si teste si am un presentiment ca sptamana asta o sa fie de cacat. Dar eu sunt foarte chill :) Mai um umpic si mor de ras :))

Boys :))

Nu am pretentia sa fi stiut vreodata ce e iubirea. La urma urmei, la varsta asta e penibil sa vorbesti despre iubire cand de-abia incepi sa iti dai seama ce si cum e viata.
Oricum, pana acum am fost foarte apropiata de trei persoane ( scot din discutie familia pentru ca apropierea asta e oarecum fortata ) care se intampal sa fie toate de sex masculin :). Pana acum nu am avut o "prietena cea mai buna" si mi-am pierdut total increderea in fetele de varsta mea. Adica am multe prietene, dar niciuneia nu i-as zice ce ii spun unui anumit prieten de-al meu :)

Oricum, relatiile in sine cu persoanele astea trei sunt totalmente diferite...Una este prietenul meu cel mai bun, persoana care e langa mine tot timpul si la care tin, poate, mai mult decat la toti ceilalti.
Cealalalta e o persoana pe care am ajuns sa o cunosc foarte bine...Dar egoismul si idiotenia mea completa au indepartat-o foarte tare de mine. Totusi, cred ca subconstient, eu ma simt inca foarte aproape de persoana respectiva, desi stiu ca probabil ma considera o tarfa si o mincinoasa :|.
Si a treia...E persoana care ma face sa am fluturasi in stomac si dupa care mi se inmoaie genunchii. Cu el totul e mai simplu decat credeam ca ar putea fi, chit ca 74 de kilometri complica totul :). Si pentru prima oara nu simt nevoia sa epatez prin ceva ce nu sunt.

Cred, oricum, ca cheia in relatiile astea e faptul ca nu mi-a fost frica sa fiu ceea ce sunt. Si cu Rares si cu Bogdan ( nu mai pot sa evit numele :)) ) am fost sincera pana la capat, pentru ca...Pentru ca am invatat multe din prostiile pe care le-am facut.
Oricat de ciudat ar parea pentru cei care ma cunosc, momentan nu ma mai las agatata, indiferent de cat de secsi e baiatul :))Cand cineva vine la mine si ma intreaba de numarul de telefon, adresa de mess sau zice cine stie ce replica smechera de agatat, nu pot decat sa ii zambesc si sa ii zic ca nu ma intereseaza. Si asta din mai multe motive, dar mai ales pentru ca mi-a trecut tot cheful de jucat...

Deci de ce sunt eu asa apropiata de baieti ( pe langa cei 3 de mai sus, am o plaja larga de cunostiinte masculine, fie amici, fie veri, tipi de gasca, tipi cu care am iesit, tipi care ar fi vrut sa iasa cu mine etc. )


Pentru ca baietii isi cer mereu scuze, chiar daca e vina ta. Pentru ca nu isi dau seama cat de dulci si draguti sunt uneori, fara sa incerce. Pentru ca mereu le e frica sa iti zica ce simt pentru tine, si de'aia trebuie sa-i tragi de limba.
Pentru ca vor mereu sa fie perfecti, si sunt tocmai pentru ca nu sunt :) Pentru ca tin la tine din cele mai evidenta, dar si din cele mai ciudate motive...Pentru ca treci peste ei mai repede decat trec ei peste tine...Pentru ca atunci cand cred ca au dat-o in bara si iti spun tot ce au pe suflet, sunt de fapt momentele in care te atasezi de ei cel mai tare.
Pentru ca nu ma pot certa niciodata cu Rares :) Pentru ca atunci cand ma cert cu ceilalti, e mereu din vina mea :). Pentru ca ne cred ( pe noi, femeile ) fragile si neajutorate, si apoi raman cu gura cascata cand isi dau seama cat de puternice suntem ( fizic, dar mai ales psihic).
Pentru ca le trec toate ideile prostesti prin cap, si ei nu ezita sa le puna in aplicare. Pentru ca si-au dat seama ca daca reusesc sa ma faca sa rad, sansele le cresc cu 50 % :)). Pentru ca sunt in stare sa faca cele mai grele si mai tampite lucruri doar pentru ca tin la noi.
Cred ca au grija de noi, cand de fapt isi dau seama ca noi avem grija de ei. Si cauta mereu intr-o prietena, desi nu vor sa recunoasca, ceva care sa le aminteasca de mamele sau bunicile lor.
Pentru ca they're the best best friends ever...Pentru ca poti sa vorbesti cu ei despre chesii pe care ti-ar fi rusine sa le spui unei fete. Pentru ca sunt sinceri cand ii intrebi cum iti sta bluza x sau daca iti sta bine parul. Pentru ca iti asculta problemele cu prietenul si iti ofera un sfat in care chiar cred. Pentru ca nu barfesc si nu mint fara rost.
Pentru ca chair si cei care par " crai" si invart fetele pe degete au slabiciunile lor, de obieci pentru singura persoana pe care nu o pot avea. Pentru ca cel mai cool snetiment ever e cand te tine cineva strans in brate si iti doresti sa nu iti mai dea drumul.
Pentru ca ei stiu ca noi nu putem trai fara ei...si totusi nu prea profita de asta :)

Regrete...

Asculatm melodia asta la radio...M-a pus pe ganduri, nu pentru ca ar fi pe gustul meu, dar...

Poate ar trebui sa nu ma mai gandesc la asta...Adica pana la urma nu regret nimic din ce am facut. De fapt, nu fapta in sine e cea pe care o regret, ci urmarile ei.
Pana acum am cunoscut doar doua persoana cu care sa simt ca ma potrivesc perfect...Stiti, astrologia asta nu e doar bullshit...

In fine, in fine, o sa scriu tot ce simt alta data.

Deocamdata ma gandeam la ceva foarte ciudat. Cineva, o persoana din familie ( de sex feminin), care nu m-a ami vazut de 3 luni, mi-a zis ceva interesant, pe care am inceput sa-l remarc si eu, personal.
M-am schimbat fizic. Foarte mult, din cate inteleg. Adica, nu stiu, observ ce spun altii despre mine, cum ma privesc baietii...E chiar interesant si nu pot zice ca imi displace :))

Nu ma uit in urma mea....

Nu am somn....Deloc. Si asta pentru ca...
Nu stiu, sincer. Simt ca imi lipseste ceva,desi nu imi pot da seama ce. Si totusi...
Vreau sa alerg prin ploaie, sa am aprul ud si rece. Sa calc prin balti sa ma fac leoarca. Sa ma trezesc. Sunt prea amortita. Simt ca merg tot inainte fara sa ma uit in jur.
De fapt, nu. Ma uit prea mult inapoi. Si nu stiu....Nu inteleg ce vreau si in ce directie merg. Astept cu nerabdare momentul in care o sa-mi dau seama ce vreau de la viata. Deocamdata merg pe orice drum doar ca sa nu am opresc si fac o gramada de lucruri de-a drpetul stupide fara vre-un motiv anume.

Uneori vreau sa par mai superficiala decat sunt. Adica, uneori chiar imi pasa. Si atunci nu inteleg de ce trebuie sa dau tuturor impresia ca ma doare in pix.
Am nevoie de cineva care sa ma asculte mai mult ca oricand si cred ca am gasitt cateva persoane. Insa imi vine foarte greu sa am incredere in cineva, asa ca...sunt prietena tuturor, dar, in acelasi timp, a nimanui.

Oricum, maine dimineata o sa rasara soarele si o sa fiu fericita...Pana la urma, asta e important, ca reusesc sa am fac fericita :) Dar tot vreau sa ploua. I've never kissed in the rain :)

Las' ca trece!

Putem transforma orice intr-o tragedie. Stiu asta din proprie experienta. Si totuisi acum nu e vorba de mine.

Nu stiu de ce fix acum multe persoane care imi sunt foarte apropiate clacheaza. Din motive mai mult sau mai putin importante. Ideea e ca nu prea am cum sa le ajut, si sunt cam frustrata din cauza asta. Pentru ca atunci cand se intampla sa-mi cada si mie cerul in cap, trebuie sa ma ridic singura.

Oricat de mult mi-ar repeta cineva ca nu e nimic, ca trece, nu imi revin pana nu imi dau seama singura de asta. Asa sunt eu, si nu pot sa-i judec pe ceilalti decat in functie de mine.

Dar eu nu ma consum. Dupa doua ore de facut urat, imi revin. Poate ca am norocul sa fiu mai puternica decat altii si sa pot sa tin pentru mine tot....Daca asta se poate numi putere.

E normal sa ai momente din'astea. Dar unii se consuma prea tare emotional si fizic. Si mi-e frica pentru ei. Oricat de mult incerc sa-i ajut par stangace si nu cred ca reusesc mare lucru. Si nu stiu ce sa fac altceva decat sa fiu langa ei si sa-i asigur ca pot sa se bazeze pe mine.

....like the movies...

No, it's not like the movies...sometimes it's even better :).

Incet- incet, incep sa ma obisnuiesc cu viata asta intoarsa pe dos. Incepe sa-mi placa :).
I'm haaaaaaaaaaaaaaaaaappy :)
Mai ales dintr-un anumit punct de vedere ;)

Stessss...

In ultima vreme izbucnesc :). Sunt ca o sticla de Pepsi bine agitata, habar n-ai cand o sa tasnesc :)).
Mi-e teama sa nu fac vreo prostie. Nu stiu. Scoala m astreseaza incredibil :)). Si acum am impresia ca lumea s-a intors cu fundu'n sus :)) Nu stiu de unde vine expresia asta, sau ce inseamna, dar in fine. Adica...Nu stiu, poate ca lucrurile au fost mereu atat de aiurea, numai ca nu le-am observat eu.
Deocamdata incerc sa supravietuiesc..."How to survive a long-distance relationship?" "How to survive an enormous amount of homework" "How to survive ...".
Sunt pur si simplu obosita. In weekend o sa dorm :))

Viata e scurta - incalca regulile, iarta reoede, saruta incet, iubeste cu adevarat, razi necontrolat si nu regreta nimic care te-a facut sa zambesti :)

The perfect kiss :)

Mi se pare mult mai putin siropos scris in engleza, asa ca o sa scriu in engleza just for the sake of it :))...Oricum...Poate par penibila si feminina....Adica sunt penibila si feminina :))...But I don't care, so what the fuck, I'll say it :))

So....The perfect kiss is the one you've been waiting for since forever, but still takes you by surprize :)
It's long enough for you to feel it on your lips for days in a row, but short enough to take your breath away without leaving you with no air :))
At first it feels reaaaallly light and then you just can't pull away.
The time passes very slowly and very fast at the same time...
And it ends when either one of you can't hold his smile anymore :)
And then you keep thinking about it every time you can't go to sleep, and dream the nicest dream ever...
You just have to wait for it ;)

Lorelei - Ionel Teodoreanu

Am ajuns la concluzia ca mi-e mult mai usor sa citesc decat sa scriu. Asa ca m-am hotarat sa scriu ce impresia mi-a lasat cartea pe care am inceput-o si am terminat-o azi noapte.

"Pe harfa rastrnata a ierburilor tale, Vara, trupul si sufletul meu sint inceputul unui mare cantec si tremurul mainii care il cauta...."

Personal, sunt de parere ca romanul merita citit, nu pentru subiect, ci pentru modul in care este prezentat. Ionel Teodoreanu scrie melodios, cu fraze lungi si parca "fardate", romanul parand parca un pretext pentru ca el sa-si insire descrierile si metaforele...
Personajele romanului sunt atat de ireale...Povestea urmareste viata Luciei Novleanu, privita dintr-o perspectiva relativ impartiala. Obiectiv vorbind, existenta ei este relativ banala.
Creste intr-un camin linistit, inconjurata de dragostea parintilor ei. La terminarea liceului se indragosteste de Catul Bogdan, un scriitor mult mai in varsta, cu care se casatoreste. La varsta de douazeci si doi de ani, moare dupa o criza de apendicita. Vaduvul ei se casatoreste cu cea mai buna prietena a decedatei, apoi se sinucide.

Povestea pare "seaca", dar...mie mi-a placut cartea. Personajele sunt atat de ireale...Framantarile interioare ale Catului in timp ce lucreaza la romanele sale, singuratatea lui Luli in tot acest timp, talentul ei literar care rabufneste in scrisori-farsa pe care i le trimite propriului ei sot, sub pseudonimul unei admiratoare secrete.

Catul sufera enorm la pierderea lui Luli, dar reuseste s-o iubeasca pe Gabriela pentru ca o crede autoarea scrisorilor pe care le primeste, de fapt, de la Luli. Mi-a placut mult modul in care Catul o iubeste, involuntar si fara stirea sa, pe Luli, chair dupa moartea ei...
Sinuciderea sa se bazeaza pe un rationament simplu, dar fin...Realizeaza ca viata sa a inceput odata cu Luli si se va sfarsi odata cu ea..Stie ca o poate iubi doar pe ea, fapt care i se demonstreaza prin inatmpalrea cu scrisorile...Si atunci moare.

E scris frumos, poate prea frumos. Mi-a placut mult. As vrea sa citeasca si altcineva si sa imi spuna ce crede, sunt curioasa.

Septembrie, joi :))

Incep si eu sa ma bucur de septembrie ;). Totul are calmul grav al unui tablou, animat doar de luptele absurde din capul meu.
De fapt, realizez ca incepe sa-mi placa toamna. Poate pana la sfarsit o sa-i scriu si ei o lista cu "101 things...".

Si credeam ca doar eu....

...am fost rea si am facut asa ceva...

After the storm...

E odimineata foarte frumoasa. Soarele imi intra in ochi de ceva vreme si e inferna; de cald, dar macar mi-am facut temele si pot sa stau si sa nu fac nimica.
E incredibil cat de multe pot face zece ore de somn :). Aseara voiam sa ma ia cineva de mana si sa-mi zica "Hai, gata!"azi nu mai astept nimic. Ma descurc si singura ;)

Sunt curioasa daca...Nu conteaza, important e ca sunt mai bine :)

Am crezut ca ma mint si ca te pot uita...

Nu prea pot descrie in cuvinte felul in care ma simt. Mi se pare ca totul e un dezastru. Toate chestiile care ma deranjeaza de ceva vreme s-au adunat, si acum m-am prabusit pur si simplu.
In seara asta mi-e frica sa ma gandesc, pentru ca totul pare asa, ca un nor negru deasupra mea. Si dau muzica la maxim, deschid larg geamul si ma prefac ca nu mai exist.
Am momente in care sunt la pamant din punct de vedere moral. Nu m-am mai simtit asa de aproape un an...Adica am avut o gramada de caderi ca asta, numai ca a fost acolo cineva care stia exact ce sa faca ca sa ma ridice. Nu imi vine sa cred ca acum ii simt atat de rau lipsa, si asta doar din cauza mea.
O sa fie mai bine. O sa fie mai bine. O sa fie mai bine.
Asta imi zic mereu. Pana o sa ajung sa cred.
Pana atunci ascult melodia asta....

Update

N-am mai scris pentru ca nu am mai avut timp. Nici acum nu prea am, dar nu conteaza pentru ca vreau neparat sa scriu ceva.

I'm in love.

About trust...i guess...

Nu se stie cand o sa mai pot scrie, asa ca m-am decis sa mai scriu cate ceva si despre mine...
Nu sunt genul de persoana care sa se simta bine singura...Am nevoie de prieteni, chit ca unii dintre ei numai "prieteni" nu sunt. Imi place sa ma inconjor de oameni, fara sa-mi pese prea mult de ce fel de oameni sunt ei.
Poate ca e principala mea greseala si motivul pentru care am avut atatea false prietene si probleme din cauza lor. Oricum, nu despre asta vroiam sa scriu, ci despre faptul ca, in ultima vreme, am inceput sa ma gandesc mai mult la...felul in care sunt legata de cei din jur.

In ultima vreme, am tinut legatura cu un cerc foarte restrans de persoane...Si sunt oarecum mandra de mine pentru chestia asta, pentru ca am inceput sa apreciez calitatea, nu cantitatea.
De asemenea, am invatat sa nu mai am o incredere oarba in oricine, si sa pastrez o anumita distanta emotionala pana ma conving ca o persoana imi merita sau nu increderea sau afectiunea. Pot parea egoista, dar mi s-a intamplat de multe ori sa imprastii cu sentimente in stanga si in dreapta si sa ma trezesc la realitate mai tarziu...
Faza asta cu increderea e valabila si in relatii ( o sa vorbesc in general, desii ma refer la un caz particular :))..de fapt, pentru mine conteaza mai ales in relatii.
Atata vreme cat cunosc pe cineva de cateva luni, nu pot sa fiu sigura de faptul ca el nu ma minte, isi tine promisiunile etc. , mai ales pentru ca locuim la 70 de kilometri distanta.
Si as fi total ridicola incercand sa-l monitorizez 24/7 si sa verific tot ce zice, si nici macar asta nu m-ar asigura 100% ca merita sa ma bazez pe el.
Dar avand in vedere ca am unele sentimente pentru persoana in cauza, trebuie sa ii acord ceva incredere, asa, din oficiu...cadou :)), la inceput. Si in functie de cum evolueaza lucrurile, decid singura daca ii mai dau :)).
M-am gandit mult, si cred ca toate asa zisele mele "relatii" de dianinte s-au stricat din cauza asta. Cineva s-a aruncat inainte si a avut incredere oarba in celalat inca de la inceput. Si cum uneori acel celalalt nu stia cat de mult se baza partenerul pe ei, au aavut o mica scapare...sau un amai mare. Si relatia s-a facut varza, pentru ca cineva a fost dezamagit de altcineva.
Cred ca nimeni nu va intelege nimic din postarea asta, dar nu prea conteaza.
Oricum, ideea e ca acum incerc sa pastrez o oarecare distanta fata de el ( si uneori e foarte greu, believe me) pana cand ma conving ca merita pentru ca nu am chef sa fiu dezamagita...din nou.

Paradoxul vremurilor noastre...de Octavian Paler

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.

Bittersweet ...Prolog

- Aprinde-mi si mie tigara...
El rade si scoate bricheta din buzunar. Mi-e sila, ii urmaresc mana tremuranda si ma gandesc la cat de gresit e tot ce fac. In spatele blocului, sprijinita de zidul mazgalit, cu tigara in mana, in fata unui baiat care nu cred ca mai inseamna nimic pentru mine.

***
Imi aud zgomotul pasilor pe asfalt in timp ce autobuzul pleaca din statie, scartaind. Strada e intunecata si pustie, pare mai prietenoasa si mai intima asa... Imi scot hanoracul din rucsac si-l imbrac, pentru ca tricoul a prins miros de fum.
Stiu foarte bine ca ma port ca o proasta...Oare cum spunea Teo? Ca o oaie, acum imi amintesc.
Telefonul imi vibreaza in buzunar de ceva timp, dar nu-l observ decat acum. Raspund fara sa privesc ecranul, stiu exact cine m-ar putea cauta la ora asta...
- Neatza! Deja mi-e dor de tine...
Vocea lui ma irita.
-Serios? ii raspund plictisita.
-Kitty, ce-i cu tine? Si cand ne-am intalnit erai cu fundu'n sus...Zi-mi ce dracu' ai?
-Chiar n-am chef sa ne certam acum. E al naibii de frig, trebuia sa fiu acasa acum un sfert de ora si miros ca o scrumiera...
-Am inteles...Te las, vorbim pe mess cand ajungi acasa. Te iubesc!
Nu inteleg de ce ma enerveaza atat de tare...
-Vad daca intru...Si eu...Pa!
-Si tu ce?
-Alex, sti ce vreau sa zic.
Ii inchid, m-am saturat de fazele astea seci. De fapt, m-am saturat de Alex, de pachetele lui de Kent...M-am saturat sa vorbesc singura. Cum ajung acasa intru pe net si vorbesc cu Teo.

Just random comments

I never had to say goodbye, you must have known I wouldn't stay

some things are so obvious, but we become so blinded by infatuation that we can't acknowledge them.

While you were talking about our life, you killed the beauty of today
for some people, happiness is along term...plan, that they make in their heads. others can find happiness in little unexpected things.

Forever and ever, life is now or never, forever never comes around
nothing lasts forever...we all know that "happily ever after" is just bullshit.

You never heard me break your heart
people grow apart...

You didn't wake up when we died
...sometimes so seamlessly that they don't even realize it.

Since I was lonely from the start, I think the end is mine to write
ending it yourself hurts less.

Forever never comes around, people love and let go
love is viewed as something ordinary...people make up and break up every day, it happens and you can't avoid the fact that it ends.

Forever's gonna slow you down
some think that you should live your life...every second of it.and plans are only going to slow you down.

You'll never see me again, so now who's gonna cry for you?
no one is worth your tears, because the one who is won't ever make you cry...bullshit.

You'll never see me again, no matter what you do

it's over...move on...

101 things about me...

1. Tot timpul mie greu sa incep si sa termin ceva.
2. Sunt egoista, de multe ori fara sa-mi dau seama.
3. Sunt prea putine persoane care chiar conteaza pentru mine in momentul de fata.
4. Tin un jurnal de aproximativ trei ani...E unul din singurele lucruri la care sunt consecventa.
5. Am momente in care sunt extrem de superficiala. Si din cauza asta am avut o gramada de probleme, deci incerc sa ma corectez.
6. Sunt un paradox in aproape toate privintele.
7. Imi place enorm sa citesc.
8. Cartea mea preferata e "Micul print".
9. Rad aproape tot timpul.
10. Sunt destul de impulsiva...Nu stau sa analizez decat daca e ceva ce mi se pare important.
11. Daca as putea alege un anotimp care sa dureze tot anul, as alege iarna. Macara asa sti al ce sa te astepti din aprtea vremii.
12. Daca as putea picta toata planeta o culaore, as picta-o mov
13. Daca as putea sa am raspunsul la o singura intrebare, as intreba "Cine sunt?"
14. Mi s-a dat , mai de mult, intr-un chestionar tampit, sa aleg intre a fi surda sau oarba...cred ca aleg sa fiu oarba.
15. Sunt convinsa, dupa cum zice Rares, ca viata n-ar insemna aproape nimic fara muzica.
16. Am un caiet foarte gros in care sunt numai versuri de melodii.
17. Sunt oarecum supersititioasa.
18. Primul lucru pe care il vad la un baiat sunt buzele /:).
19. Daca as putea schimba ceva la mine...m-as face mai hotarata si mai rabdatoare.
20. Ma atasez foarte usor de unele lucruri si unele persoane.
21. Insa nu imi ia mult sa uit pe cineva.
22. Sunt foarte mandra, si nu suport sa fiu jignita in vreun fel.
23. Sunt putine lucruri pe care chiar le urasc...
24. Cel mai mult urasc persoanele prefacute, sau cu "interese". Mai bine imi esti dusman pe fata decat "prieten".
25. Nu sunt foarte invidioasa, dar sunt mai geloasa decat ar trebui. ( sper ca stiti diferenta)
26. Imi place sa deschid geamul aproape de miezul noprii si sa trag mult aer in piept.
27. Citesc foarte repede si scriu relativ incet.
28. Pastrez o gramada de maruntisuri care nu inseamna nimic si care imi palc fara vreun motiv anume.
29. Plang foarte usor.
30. Cu toate astea, majoritatea persoanelor pe care le cunosc zic ca sunt "the happiest person they know".
31. Nu prea imi plac peisajele...Cum nu-mi plac tablourile fara personaje.
32. Imi place sa vorbesc.
33. Mie o frica teribila sa imbatranesc.
34. Uneori tastez prea repede si scriu aberatii neinteligibile.
35. Sunt mai copilaroasa decat ar crede unii.
36. Daca as putea manca ceva toata viata, as manca cirese.
37. Sunt prea influentabila.
38. Pot sa fiu foarte rea, si foaaaarte obraznica daca vreau.
39. Nu gandesc destul de plastic si de abstract ca sa pot sa scriu sau sa citesc poezie. Inca.
40. Am o placere vinovata in a citi romane politiste scrise prost.
41. Uneori "fac misto" de lucrurile de care sunt cel mai speriata.
42. Iti ia foarte mult sa ajungi sa ma cunosti.
43. Imi place sa merg pe strada fara destinatie si sa ma uit la oameni.
44. Sunt in stare sa vorbesc ore in sir despre nimic.
45. Sunt cea mai dezordonata persoana pe care o cunosc.
46. Seman mai mult decat imi place sa recunosc cu Scarlet O'Hara din "Pe aripile Vantului".
47. Florile mele preferate sunt...suuunt...nu am o floare preferata. De fapt nu prea imi plac florile.
48. Daca as putea avea o super-putere...mi-ar placea sa zbor...si sa citesc ganduri ;)
49. Visez cu ochii deschisi 80% din timpul in care sunt treaza.
50. Sunt genul de persoana care nu judeca dupa aparente.
51. Oricat de ciudat ar suna, I like living. Imi place sa mi se inatmple lucruri, sa ma cert, sa ma impac, sa rad, sa ma cert iarasi :))...
52. Daca as putea locui oriunde vreau, m-as muta...m-as muta...cred ca la mare in timpul verii.
53. Ador ninsoarea...si vantul puternic.
54. Imi pierd foarte usor lucrurile, dupa care le gasesc exact cand nu mai am nevoie de ele.
55. I love dancing with myself.
56. Imi place sa mananc ciocolata foarte incet ;))
57. Cred ca tin la foarte putine persoane.
58. Nu prea aveam incredere in natura umana inainte sa il cunosc pe Rares.
59. Ma aprind foarte repede...
60. Imi place sa imi aleg cu grija cuvintele cand vorbesc.
61. Uneori imi place enorm vocea cuiva, fara sa-mi placa neaparat persoana respectiva.
62. Prima oara m-am indragostit in clasa a doua, de Winnetou. Vorbesc foarte serios :))
63. Imi place s studiez atent oameni necunoscuti, dupa care sa ii descriu in detaliu.
64. In momentul de fata mi-as dori o saltea uriasa si incredibil de moale pe care sa topai pana mi se face somn si adorm :).
65. Imi urasc constiinta.
66. Am fost intrebata care e "cea mai misto senzatie" din punctul meu de vedere...M-am gandit ceva vreme, cred ca e primul sarut dintr-o relatie. Desi depinde, de la caz la caz...
67. Imi place la nebunie sa intru in casa si sa ma ghemuiesc sub paturi cand e ger afara.
68. In general, nu-mi plac oamenii batrani.
69. Cu toate astea, imi place mult sa vorbesc cu bunica, dar mai ales cu bunicul .
70. Mi-as dori o pisica...una lenesa, cu un aer superior si contemplativ.
71. Nu imi palc oamenii cu idei fixe.
72. Sunt foarte incapatanata, uneori uit si motivul :))
73. Am perioade cand ascult o melodie non-stop, dupa care uit complet de ea.
74. Imi place mult mirosul de portocala...ce vorbesc, il ador.
75. Nu pot functiona cum trebuie daca nu dorm cel putin sapte ore.
76. Uneori ma agit fara rost pentru niste lucruri de nimic...Incerc sa-mi reamintesc ca "nothing really matters".
78. Uneori mi se intampal sa privesc minute in sir in gol si sa ma gandesc la "nimic".
79. Imi place cum suna limba romana...Are o muzicalitate aparte, nu cunosc multa lume care s-o aprecieze.
80. Sunt atrasa de oamenii care au avut...o soarta tragica ( cat de ciudat suna). Vezi Kurt Cobain, Freddy Mercury...
81. In general, imi place sa traiesc momentul...nu ma gandesc prea mult la viitor.
82. Imi ia foarte mult sa pot iubi o persoana, in afara de familie ( pentru care asta vine aproape ca un reflex) nu prea cred ca iubesc pe cineva. Cel mult tin foarte mult la o persoana...
83. Sunt destul de curajoasa. Adica am momente cand nu mi-e friac de nimic.
84. Cand sunt singura si nu am ce face, imi imaginez lucruri total aiurea "to entertain myself".
85. Am un scris foarte ciudat. Astazi scriu incliant, spre stanga, maine spre drepta, poimaine cu litere de tipar...nici eu nu inteleg de ce si cum reusesc.
86. Nu stiu niciodata ce vreau. Stiu doar ce cred ca vreau, lucru foarte relativ...
87. Am incredere ca intr-o zi voi avea o idee geniala si voi scrie ceva realmente deosebit.
88. Ma impresioneaza toate nimicurile.
89. Nu cred ca imi doresc copii.
90. Nu am incredere absoluta decat in parinti si intr-o singura persoana...sigur stie cine e.
91. Vara care atrecut m-a schimbat mult...din multe puncte de vedere.
92. Exista o singura persoana cu care pot sa vorbesc oricat, oricand si despre orice....in afara de mama.
93. Mi-ar palcea sa cunosc toate limbile planetei.
94. Ma simt destul de ciudat ca nu mai stiu ce sa scriu despre mine...credeam ca sunt mai complexa de atat.
95. Mi-ar placea sa cred in povestea cu "sufeltele pereche"...Daca e adevarata, atunci poate as privi altfel unele lucruri.
96. Nu suport sa fiu singura mult timp...
97. Uneori sunt foarte lenesa...
98. Daca as fi putut sa-mi aleg sexul la nastere, as fi ales sa fiu tot femeie.
99. Imi place sa dorm.
100. Sunt foarte orgolioasa...
101. Cu toate ca sunt ametita, egoista, dezordonata, vanitoasa, superficiala etc le sunt foarte recunoscatoare persoanelor care tin la mn si ma accepta asa cum sunt...si sper ca si ele stiu ca sentimentul e reciproc ;)

101 de lucruri pe care le iubesc la vara

1. soarele
2. bronzul
3. marea
4. gustul sarat pe care il am pe buze dupa ce inot
5. fresh-ul de portocale
6. pantalonii scurti
7. ochelarii de soare
8. dupa-amiezele lenese in care n-am chef sa fac nimic
9. facutul bagajelor
10. nisipul care reuseste sa se strecoare peste tot
11. cititul pe plaja
12. plimbarile prin parc cu rolele
13. furtunile
14. picnicurile
15. florile salbatice de pe marginea autostrazii
16. cainii cu limbile scoase pe geam
17. inghetata
18. drumurile lungi cu masina cu radioul la maxim
19. focurile de tabara
20. noptile intesate de stele
21. sandalele
22. scoicile
23. piersicile zemoase
24. porumbul copt
25. briza racoroasa intr-o zi sufocanta
26. aglomeratia vesela din centrul orasului
27. costumele de baie
28. baietii draguti in costum de baie :))
29. diminetile in care ma trezesc razele de soare care ma mangaie pe fata
30. concertele
31. sa stau in casa cand e prea cald si sa ma uit la filme
32. o doza rece de Pepsi Twist
33. iubirile de-o vara
34. sunetul valurilor izbindu-se de stanci
35. mirosul de hamsii afuamte de pe plaja
36. baloanele cu apa
37. pepenele rosu
38. felul in care mi se onduleaza parul de la apa de mare
39. sa stau intinsa pe camp si sa ma uit la cer
40. norii in forma de iepuras
41. bratarile
42. prietenele din tabara
43. prietenii din tabara :->
44. zmeele
45. rochitele scurte si colorate
46. glossul
47. serile racoroase in care povestesti cu cineva, in timp ce privesti apusul
48. zgomotul de tocuri pe asfaltul fierbinte
49. saruturile in ploaie
50. calatoriile cu trenul
51. bataile cu apa
52. conversatiile interminabile la telefon
53. refrenul cantecelor care iti raman in cap
54. sa am talpile arse de la nisipul fierbinte
55. sa ascult Vama Veche
56. sa joc table/ sah/ remmy o zi intreaga cu fratele meu
57. rasaritul de soare pe malul marii
58. petul de suc cumparat de la alimentara pe care il impart cu toti prietenii\
59. sa ma uit la tv toata ziua
60. sa pot sa ma trezesc la orice ora
61. snururile de la maieu care te gadila pe spate
62. sa stau sub o umbrela cu un pahar de suc cu pai in mana
63. conversii mei cu sireturi mov :P
64. sa ma dau pe leagan pana ametesc
65. libelulele
66. sa citesc reviste mancand kilograme de mere
67. corcodusele
68. semintele
69. mirosul de ploaie
70. batranii care joaca table in parc
71. drumurile prafuite de tara
72. sa lenevesc la umbra unui copac
73. iarba
74. placinta bunicii
75. visinele
76. sa dorm o noapte la mare, o noapte la munte
78. gainile
79. cabana din varf dupa 5 ore de urcat
80. inghetata
81. o chitara langa un cort
82. umbra intr-o zi torida
83. rolele
84. pozele in care te strambi de la soare
85. rudele pe care nu le-ai vazut in viata ta
86. cadourile de la rudele de mai sus :))
87. motaitul pana la ora 12
88. sa ma uit la cuplurile care ies la plimbare in fiecare seara
89. sa ma plimb ore intregi pe strazi pustii
90. faptul ca nu stiu niciodata ce zi e
91. sa ma bat cu fratemeu prin casa pana ne tavalim amandoi pe jos de ras
92. incercarile mele de gatit,in care reusesc sa murdaresc toata bucataria si sa obtin 3 linguri de budinca
93. greierii
94. baloane cu apa
95. balaonele cu apa ( nu atunci cand iti cad in cap :)) )
96. fantanile arteziene
97. prietenii care iti aduc chestii ieftine si penibile de prin concediu :))
98. cearsafuri noi si curate
99. o sticla de apa minerala dupa ce te-ai dat 2 ore cu rolele
100. melodia "Azi nu"
101. el

If you think you dare not, you don't...

N-am mai avut de mult timp sa scriu. De fapt nici acum nu prea am timp....dar sunt bine.

If you think you are beaten, you are.
If you think you dare not, you don't.
If you'd like to win but think you can't,
It's almost certain you won't.
Life's battles don't always go
To the stronger or faster man,
But sooner or later, the man who wins
Is the man who thinks he can.

Update

Sunt acasaaa! :) Si sunt foarte fericita :)
In fine...ideea e ca...Nu conteaza, sunt fericita si atata tot.
Ieri am urcat vrepo 10-12 km pe munte, plus incaceva drum de la bunica pana la munte si inapoi. A fost foarte frumos. Mi s-a taiat respiratia cand am ajuns sus, intre stanci uriase, cu 1000 de metri maia proape de Dumnezeu, cum zice mama :)
Si acum, astept...Ma simt ca un copil in noaptea de dinainte de Craciun. Si ascult Eminem pentr4u ca asa vreau eu :P

You lost me...

Atat de ironic..."M-ai pierdut"...

All the things he said...

Mi-e foarte clar ca, intr-o oarecare masura, are dreptate.
Cei care stiu ce-a zis ar sari cu gura..."Tu nu esti asa!"...Si nici nu incerc sa zic ca a fost sau ca este indreptatit sa-mi vorbeasca in felul ala. Dar totusi are putina dreptate, si o sa si explic de ce.
Nu ma refer la ceea ce s-a intamplat acum. Am procedat cat de corect ar putea proceda orice persoana in situatia mea.
Ma refer la lucrurile pe care le-am facut inainte. Prostitul cu baietii de a noua, chestii din'astea. Care pana la urma au fost doar distractie, nimic serios...Dar totusi, pot sa inteleg ca a durut.
Asa ca intr-un fel potsa spun ca merit tot. Desigur, putea sa se termine in termeni mai buni, el putea sa reactioneze altfel, dar asta este. N-o sa ma plang in stanga si in dreapta, pentru ca as parea ipocrita...Pana la urma sunt doar cuvinte, nu ma afecteaza...Sau asta incerc sa ma fac sa cred.

Schimband subiectul, plec la mareeee :) Peste exact 6 ore si 14 minute :) Nu e mega-super-misto? Imi vine sa topai prin casa :) In fine, nu pot sa fiu la fel de fericita ca in ceilalti ani, pentru ca...Nu din motivul de mai sus, domne-fereste...Ci pentru ca mi-e tare dor de cineva ;)

Si in final o melodie care nu are NICI O LEGATURA cu inceputul postului...Pur si simplu e infiorator de frumoasa, pot sa inteleg ce vrea sa zica...

Mihail Drumes - Invitatie la vals

In ultimele zile am recitit trei romane de dragoste ale aceluiasi autor, si anume Mihail Drumes, mai exact Invitatie la vals, Scrisoare de dragoste si Elevul Dima dintr-a saptea.
Toate cele trei romane spun povestea unor iubiri dureroase, neimplinite, terminate tragic.
Dragostea despre care se vorbeste este acea dragoste pe care o intalnesti doar o data in viata, iar protagonistii isi dau sema de asta. Totusi, idila are un sfarsit tragic, datorita mai multor factori, exteriori, dar mai ales interiori.
De cele mai multe ori orgoliul, ambitiile personale sau imaturitatea emotionala constituie motivele pentru care cuplurile nu reusuesc sa desavarseasca asa numita "capodopera de amor" pe care au inceput s-o picteze cu atata entuziasm si pasiune.
Dar vina nu apartine niciodata doar unei parti.
Femeia, portretizata, cliseic, ca fiind frumoasa si vioaie, exuberanta si pasionala, prezinta, in schimb, si trasaturi deosebite de ordin moral, cum ar fi inteligenta ascutita, dar si orgoliul, demnitatea, respectarea cu sfintenie a propriului cod etic.
Aceasta femeie a lui Drumes, fie ca poarta numele de Mihaela, Andra sau Lotte, este aparent puternica, cu picioarele pe pamant. Insa deznodamantul lasa mereu cititorul sa le descopere calcaiul lui Ahile.
In cazul Mihaelei, eroina din Invitatie la vals , acesta este imensul ei orgoliu.
Inceputul iubirii ei cu Tudor, sau Dor, asa cum il alinta ea, este aproape idilic. Dupa drumul greu al cuceririii, Dor descopera ca Aimee a lui se dovedestea fi iubita incantatoare capbila de a realiza "dragoste absoluta". Insa povestea ia o intorsatura dramatica dupa ce cuplul se intoarce din voiajul lor neasteptat la M,area Neagra, iar apoi pana pe atrmurile turcesti. Tudor o paraseste pe Mihaela fara un motiv anume, fara sa stie ca aceasta e insarcinata.
Intre cei doi se pastreaza cea mai adanca tacere, timp in care Dor incearca s-o "inlocuiasca" pe Mihaela. In cele din urma isi da seama ca a gresit, asa ca o cauta, insa sora acesteia, Alexa, il gaseste ea prima si ii spune ca a venit, fara stirea iubitei sale, ca sa il anunte ca aceasta a ramas grea si ca e datoria lui s-o ia de nevasta.
In ciuda vehementelor proteste ale Mihaelei, Tudor reuseste s-o convinga sa accepte cununia, dat fiind faptul ca inca o mai iubeste. Din pacate, tanara pierde copilul, fapt care se va dovedi crucial in deznodamantul acestei povesti.
Casnicia lor pare linistita, Tudor simtind inca o adanca afectiune fata de partenera sa de viata, incercand chiar sa-i faca o surpriza placuta de ziua ei, daruindu-i o cruciulita cu 22 de diamante.
Insa chiar in ziua aniversarii sale, Mihaela nu se mai intoarce acasa, iar Tudor decopera ca aceasta a fost victima unui accident de masina. Se afla in masina alaturi de un fost admirator, pe care Tudor l-a intalnit in hotel, la Constanta, in timpul voiajului lort la mare. Mihaela nu este ranita grav, avand doar un picior rupt, si se intoarce, rusinata, acasa.
Iminent, urmeaza divortul prin acord mutual. Aimee incearca sa-i explice tot iubitului ei, insa acesta refuza orice explicatie, si dupa o ultima noapte de dragoste, cei doi se despart, Tudor lasandu-i casa fostei sale sotii.
O conditie pe care Tudor i-a impus-o Mihaelei a fost sa-l ia de barbat pe Nenisor, barbatul cu care se afla in masina. Aceasta accepta in cele din urma, iar de aici existentele celor doi se separa aparent.
Protagonistuil o ajuta pe Mihaela, folosindu-se de postul sau de ministru pentru a-i oferi lui Nenisor o functie bine platita, de administrator financiar. Insa acest ajutor se dovedeste a avea intentii perverse, pentru ca Tudor angajeaza un fost coleg de liceu pentru a-l insela la poker pe sotul Mihaelei, care e nevoit sa sustraga bani din visteria statului.
Tot Tudor intervine, cu riscul de a-si pierde slujba, pentru a impiedica concedierea lui Nenisor, care cade bolnav si se interneaza la un sanatoriu, lasand-o singura pe Mihaela in Bucuresti.
Aceasta ii multumeste personal lui Tudor, insa desi amandoi au sentimente puternice fata de celalt, imapcarea nu are loc.
Tudor se acsatoreste cu Cecicilia, una dion prietenele cele mai apropiate ale Mihaelei. Aceasat ultima lovitura o rapune pe Aimee, care isi ai zilele, lasandu-i o scrisoare lui Dor, in care isi explica gestul necugetat. Se pare ca adulterul fusese doar o tentativa, iar motivulo din spatele acestuia era doar orgoliul ranit al Mihaelei, care nu putea intelege de ce Dor a parasit-o dupa ce s-au intors din Turcia.
Ea isi incheie ravasul marturisind faptul ca aceasta legatura a fost singura iubire a vietii ei si ca nu regreta, pentru ca clipele de fericire au fost mai numeroase si mai intense decat amaraciunea ce a urmat.
Dupa citirea ravasului, Dor realizeaza ca trebuie sa-si urmeze iubita si se sinucide.

Invitatie la vals nu e doar o poveste de dragoste. E o introspectie in mintea, dar si in sufletul, unui barbat cu personalitate puternica. Urmareste ciocnirea a doua mari orgolii. Si poate vrea sa reaminteasca faptul ca de cele mai multe ori, marile amoruri nu sunt ucise de nimeni altcineva decat de protagonistii acestora si, poate, de mana destinului.

Motto

A iubi inseamna a suferi,si cum multi fug de suferinta, putini stiu sa iubeasca."

Va rog uitati-va...Pana la sfarsit!!! E genial :))...Si are o oarecare dreptate :)) Desi e misogin pana in maduva oaselor, e atat de amuzant...Am ras isteric tot videoclipul...Cu dedicatie pentru ursuletz :))

Asa, revenind la tonul normal al postarilor mele, ia sa va povestesc ce am mai facut in ultima vreme. Pai, sunt okey...Adica, la drept vorbind fac foarte bine...super bine...mega bine...ma rog, ati prins ideea :))
Totu merge perfect ....Si acum ca sunt acasa, o sa imi plimb conversii noi cu sireturi mov pe trotuarele din Piata Sfatului :) Preferabil, si cel mai probabil, nu singura...Si nu, nu cu mama sau cu Ally ;)

Si ne grabim atunci spre vara uitata pe un vechi peron...

Marea, nisipul, norii auriti de amurg se amesteca cu amintirile mele din ultimele saptamani...Amintiri nu e impropriu spus, pentru ca daca nu exista bariera clara a timpului intre prezent si "atunci", exista sute de kilometri si mai multe sute de sentimente, lacrimi si hohote de ras care sa le separe.
Intr-o lume in care "te iubesc" nu mai inseamna nimic, e rostit la fel de des ca si "buna" sau "la revedere", in care dragostea este vanduta, inchiriata, tarata prin noroi, ce ar trebui sa cred eu despre iubire?
Abia acum imi dau seama ca ceea ce eu credeam, cu naivitatea mea de copil ca este dragoste e de fapt doar o relatie bazata pe egoism si o oarecare dependenta fizica. Cel putin asta a fost din partea mea, n-ar fi trebuit sa pretind mai mult nici de la C. Credeam ca sunt indragostita si ca iubesc...Da cineva acolo sus a tinut sa-mi dovedeasca faptul ca ma insel.
Si nu, nu o sa pretind ca am intalnit iubirea vietii mele. Nu o sa zic ca acum totul e perfect, pentru ca nu este. Dar mi s-a dovedit ca relatia mea cu C e...nu stiu cum sa spun...Mi s-a dovedit ca nici unul din noi nu obtine nimic bun din aceasta legatura, ca nu asa ar trebui sa fie.

Dar sa-l lasam pe C deoparte. Mi-am schimbat cu totul punctul de vedere asupra multor lucruri...Adica "schimbat" nu e bine spus...Sa zicem ca am inceput sa privesc lucrurile asa cum e firesc s-o fac la varsta mea. Nu mai am pretentia ca sunt matura...Mi-am dat seama ca am facut o gramada de greseli, ca o luasem pe o cale gresita si ca daca continuam...Ar fi iesit prost.

In fine, lasand la o parte aceasta introspectie, trebuie sa admit ca furtuna asta emotionala si schimbarile prin care am trecut au pornit de la o singura persoana foartye speciala .Daca nu as fi intalnit-o acum, in circumstantele actuale, probabil ca totul ar fi fost altfel. Si desi nu e totul roz, am incredere ca am facut ce trebuie.

Si uite ca am pornit de la ceva si am ajuns la complet altceva, dar asta este...Pana acum vacanta mea a fost foarte interesanta, si imi avertizez cititorii ca de acum incolo postarile mele vor avea alt ton...Un ton mai cald si mai increzator :).

Ganduri la miezul noptii....

Avea dreptate....Sunt inca un copil.
Ma sperie faptul ca unele lucruri sunt ireversibile. Refuz in continuare sa cred ca lumea nu se imparte in "oameni buni" si "oameni rai", si ca nu pot sa am incredere in toata lumea.
Insa, am inceput sa imi dau seama ca nu exista "happy end". Exista doar sfarsituri mai mult sau mai putin triste. Cred ca am invatat ca oricat mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pese...
Desi imi vine tare greu sa cred,sunt absolut sigura ca oricum ai taia, orice lucru are doua fete.

Sunt inca un copil.
Uneori, vreau ceva atat de mult incat nu-mi mai pasa de ceilalti.Mai stii poezia cu copilul care striveste gandacelul si apoi ii pare rau?
Universul meu interior se prabuseste la fel de usor ca un castel din carti de joc - e de ajuns sa sufli spre el. Partea buna ca exista mereu cineva care sa ma ia de mana si sa ma invete cum sa-l construiesc la loc. Inca nu am puterea sa fac asta singura.

Si cel mai rau imi pare ca nu stiu cum sa iubesc...
Dar nu sunt eu singura care mai are de invatat...Cineva, pe un blog, scria acum ceva timp:

Am invatzat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu...nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Vestea buna e ca am inceput sa "cresc". Stiu acum ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus "Nu pot!"...Ca viata asta nu e atat de tragica pe cat pare.
Tot pierduta ma simt...Dar atata vreme cat nimeni nu s-a gasit inca...

Domn profesor....

Stiu ca nu am mai scris de mult...Dar cineva mi-a facut pofta :)...

Zilele trecute ma intrebam daca peste ani o sa-mi mai aduc aminte de scoala generala. Sunt unele lucruri pe care nu o sa le pot uita prea curand...Si prin "lucruri" ma refer in special la stimatul domn profesor de matematica si la intamplarile...fantastice...din orele dumnealui ;)).
Domnul A ( nu-i voi da numele din motive evidente) a fost primul profesor care a intrat la clasa, cel care ne-a introdus pe noi, bobocii de a cincea, in atmosfera colegiului prestigios in care urma sa studiem :)).
De cand a intrat in clasa, ne-am convins cu totii ca orele de matematica ce vor urma nu vor fi cele mai placute ore ale vietii nostre :)). Cu prestanta unui leu in savana ;)), domnul A a impins usa de perete si a intrat in clasa. Ca niste elevi cuminti, cu totii ne-am ridicat si am spus timizi "Buna ziua", studiind atent tinuta si atitudinea profesorului.
Domnul A este aproape imposibil de incadrat in portretele facute de obicei profesorilor..Nu este nici mic si gras, nici inalt si ascetic...Nu are barba, mustati sau chelie...Este un domn pe la vreo 60 de ani, destul de inalt, cu parul alb si nas ascutit. Asta ar fi prima noastra impresie...De-a lungul timpului aveam sa observam si alte amanunte, cum ar fi unghiile lui taiate perfect rotund, perfect egal ( are mana formata, ce mai ;)), ochelarii pe care ii poarta doar atunci cand se enerveaza, dar si costumele sale...sa zicem interesante, pe care le voi descrie mai detaliat.
Dom' profesor este genul de barbat traditionalist, aranjat, grijuliu. Poarta mereu pantaloni cu bretele si sacouri asortate...Pana acum am avut ocazia sa admiram tinute gri, kaki, maro, oranj si bordo, asortate cu camasi portocalii, roz sau verzi. Ca accesorii speciale pot mentiona cravata cu steagul SUA, palaria de pescar si ochelarii de James Bond.

Revenind, imaginea acestui domn ne-a impresionat profund pe noi, bobocii de a cincea...
-Ramaneti in picioare! Mai salutati odata!
Am raspuns cu acelasi "Bunaaa Ziuaaa!" de mai inainte.
-Mai salutati odata!
Deja perpeclsi, am salutat pentru a treia oara.
-Ce-i cu cantatul asta? Scurt si clar: "Buna ziua!"!se rasteste domnul A la noi, deja nervos.
Dupa vreo doua tentative esuate am "prins figura", si am luat cu totii loc.
S-a inceput citirea catalogului. Nu numai ca dom'profesor stalcea toate numele, dar se pare ca am reusit sa-l scoatem rau din pepeni.
-Arnaut!
-Arnautz, dom' profesor!
Dom'profesor se uita peste ochelari la biata Alice, si ii spune:
-Tu cu cine crezi ca vorbesti? Ai sarit cumva sotron cu mine in fata blocului?! Scoala-te in doua bete!
Alice parea foarte incurcata, pana cand dom'profesor a realizat ca era nevoie de o lamurire, asa ca a adaugat:
- In picioare, fetito!Acum poti sa zici...
Cu totii ne-am ridicat, pe rand "in doua bete", masurandu-ne din cap pana in picioare.
Tot restul orei si in orele care au urmat, pe langa matematica, am ascultat cerintele si teoriile domnului profesor privind activitatea de la clasa, cateva dintre ele fiind, sa zice, inedite ;):
1. Daca profesorul intra in clasa fara sa salute, elevii nu trebuie sa salute. Daca elevii nu saluta, sunt cretini.
2. Daca elevului i se dau doua variante de raspuns, el o va alege intotdeauna pe cea gresita. Daca elevul alege varianta corecta, a zis "la plesneala" si "nu se pune".
3. Elevul trebuie sa-si faca tema. La verificare, daca tema se afla in caiet, aceasta a fost facuta de parinti, si elevul este incompetent. Daca aceasta nu se afla in caiet, elevul este un lenes incompetent.
4. Exprimarea "Fiti amabil!" este inacceptabila. Utilizatorii acesteia sunt "bucuresteni nesimtiti si smecheri", care merita sa fie executati in chinuri groaznice.

Desi ne-am cam speriat in primele zile, am descoperit cu timpul ca, dincolo de sacourile mirosind a aftershave si ochelarii patrati, chiar se ascunde un om deosebit.
Pe langa faptul ca este un profesor extreeeeeem de bine pregatit, care stie rezolvarea oricarei probleme (incluzsiv variante mai "grosolane sau mai subtile", ca sa il citez) in mai putin de 10 secunde. Cu timpul, noi ne-am atasat de dom'profesor, insa si el de noi...
Pe langa cativa colegi care nu vor sa se intelega cu dom'profesor si pace, cu totii il apreciem in felul nostru, cu toate ca notele de la ultimele teze au variat intre 5 si 6 pentru majoritatea clasei :D
In orice caz,am auzit ca de la anul, dom' profesor n-o sa mai tina ore. Cu nici o clasa. Disponibilizari, sau ceva de genul...
Oricat de mult l-ar injura acum colegii, sunt sigura ca o sa ne lipseasca "comedia dracului", "trupa de soc" sau "parinteii"...Cu totii o sa mai vrem din cand in cand sa ascultam un discurs despre rromii din Italia care ne fac de rusine, despre freza lui Aldea sau despre elevii de acum 30 de ani...O sa ne lipseasca si problemele care par atat de complicate la tabla, dar pe care dom' profesor ni le explica in asa fel incat sa parem cu totii "niste tampiti" pentru ca nu le-am stiut...Sau caietele care apar si care dispar cand se verifica tema ...
We'll miss u, dom'profesor! :)

De ce?

De ce te uiti la mine cu ochii astia goi
Si incerci sa-mi spui ca tot ce fac e prost
Ca ar trebui sa-mi schimb
Viata mea de nimic in ceva mai bun...


De ce ma vrei cum nu ma poti avea
De ce ma-nveti tu care-i drumul bun
De ce crezi tu ca ma ratez si tu ma scapi
De ce pe jos nu poa' sa fie scrum...?


De ce sa te iubesc doar cum vrei tu
De ce sa stau cuminte-n dreapta cand conduci
De ce sa nu-mi beau vodca mea de zi cu zi
Si sa conduc cu a cincea noaptea-n zori de zi?


Da! M-am saturat, m-am saturat
M-am saturat, m-am saturat
De mine si de voi
De tine si de noi, de noi, noi amandoi.


De ce nu pot sa tac?
De ce cand rad e rau?
De ce sa mint zambind?
De ce sa-nvat sa lupt?
De ce e ala rau?
De ce sa port costum?
De ce e drumul greu?
De ce sa tac acum?


De ce sa strig mai tare?
De ce sa nu renunt?
De ce doar eu gresesc?
De ce doar eu ma zbat?
De ce am uitat sa rad?
De ce platesc doar eu?
De ce mereu mi-e frica?
De ce nu sunt barbat?


De ce imi beau invidia?
De ce nu sunt si bun?
De ce nu sunt curat?
De ce-am pe suflet scrum?
De ce-am in creier nord?
De ce-am in suflet sud?
De ce nu sunt copil?
De ce-s atat de crud?

Asa ca... nu te mai uita la mine
Cu ochii astia goi
Si mai bine invata-ma sa adorm zambind
Si iubeste-ma asa cum sunt.

Uneori ma intreb si eu...De ce?...Dar apoi imi aminteste cineva ca oricate chestii as avea ascunse in geanta, cu oricati baieti de a noua m-as conversa prin pauze, oricate prostii as face...Raman tot eu pe dinauntru, un eu care il iubeste mult pe acel cineva.
Si parca atunci cand ma cearta simt cel mai mult cum am iubeste :)

Cateva fraze...

...in care cred.

"Sa nu ne mai vedem! Pentru ca de fiecare data cand te vad ma doare stomacu', si-am emotii ca la examen, si mi se inroseste pielea..."

"Nu poti invoca dragostea drept scuza pentru o relatie obscena..."

"E ca si cum as spune ca viata de la oras m-a facut sa ma indragostesc de tine..."

" Este azi, 10 Iunie, si te-am sunat sa-ti spun "La multi ani!". Desi tu nu ma mai iubesti asa cum te iubesc eu pe tine. Desi si tu o sa ma suni de ziua mea, dar asta nu inseamna iubire ca iti aduci aminte cand e ziua de nastere a oamenilor....Iubire e atunci cand nu pot sa traiesc fara tine...De ce ma chinuiesti? De ce ti-e teama?... Ce vrei, sa ma jupoi de vie? Vrei sa sangerez pana la moarte de dorul tau? Esti o bestie! ...iar eu sunt carpa ta de sters pe jos, sunt umbra ta.
Si chiar daca nu sunt prima care te-a sunat sa-ti spuna "La multi ani!", sti foarte bine ca sunt singura care conteaza...Pa! Te iubesc! Pa..."

Leçon d'amour

Stiu ca nu am mai scris de mult. Nu stiu, in schimb, de ce.
Oricum, azi am gasit putin timp si ceva care merita sa fie scris aici :).

Azi, ca in fiecare duminica, mama ne-a tarat pe toti la bunici intr-o tentativa mai mult sau mai putin esuata de a petrece "timp in familie", ca in filmele americane.
Odata ajunsi "la bunici", fiecare si-a gasit un locsor comod si a facut exact acelasi lucru pe care l-ar fi facut si daca ar fi fost acasa - tata si-a scos laptopul si a inceput sa butoneze, frate-miu s-a zbenguit prin curte cu un verisor, eu m-am trantit pe balansoar cu castile in urechi, jucand Sims3 pe telefon, iar sora-mea ( aka maimutica aka bebe aka gandacu') s-a pus pe gangurit, urlat si mers in patru labe.
Bunicu a pus de un gratar, bunica se agita pe acolo, mai aducea un chec, niste struguri, o tuica...
"Maraaaaa, treci 'ncoa!"
Docila, m-am ridicat si am coborat in bucatarie (casa bunicilor sre o structura foarte ciudata, nu am timp nici chef s-o explic). Mi s-a pus in brate o sacosa si mi s-a spus:
"Ia asta si hai cu mine la Tanti Anica, ca luna asta nu a mai venit fii'su la ea. Sa-i ducem ceva de mancare."
De fapt, sunt sigura ca bunica putea sa care singura sacosa - nu e batrana deloc, si are o hotarare si o energie care o intrece pe a nepotilor.Dar bunica ma ia mereu cu ea in oras, "ca sa-i vada lumea nepoata". E foarte mandra cand merge cu mine pe strada, pentru ca toata lumea ii zice ca sunt " o fata foarte faina".
Bunica s-a dus in baie, s-a parfumat putin, s-a schimbat, dupa care m-a chemat ca sa-mi impleteasca parul. De cand eram mica-mica, bunica imi impletea mereu parul foarte frumos si ma ruga mereu sa nu ma tund...parca imi pare bine ca uneori am ascultat-o :).
Deci am iesit pe poarta si am mers pe strazile intortocheate pana am ajuns la o casa micuta si stearsa, cu gardul vopsit in verde, scorojit de vreme. Bunica a batut de doua ori in geamul scund al casei, iar d dupa perdea s-a zarit pentru o clipa un chip stafidit.
Poarta casei s-a deschis incet, iar o batranica marunta ne-a invitat inauntru.
"Doamna Ica, iara ati venit...Dumneata ai suflet mare...N-a mai venit nici Fanel de mult, si mi-era tare urat...E nepotica dumitale? Ce mare s-a facut, si tare frumoasa...Cati ani are?"
In timp ce spunea toate astea cu o voce neasteptat de vioaie, a traversat curtea prafuita si ai Intrat in casa. Bunica si cu mine am urmat-o, intr-o camera mica si racoroasa. In mijloc era o masa acoperita cu musama inflorata, iar pe langa erau niste taburete. Intr-un colt statea o soba veche, iar pe langa pereti erau o gramada de rafturi si dulapuri cu usile acoperite cu hartie cerata.
"Stai jos, maica..." m-a indemnat batrana, binevoitoare.
Bunica a scos din sacoasa o farfurie cu chec si fursecuri, acoperita cu folie de plastic si a pus-o pe mijlocul mesei.
"Hai sa punem si de-o cafeluta, ti-am adus eu...Ia spune-mi, ai auzit ce-a facut fata lu' Niscova?"
In timp ce doamnele discutau, eu m-am uitat mai atent in jur. Rafturile si dulapurile erau goale. Televizorul micut asezat pe o masuta era scos din priza. Presurile de pe jos erau curate, insa desirate si vechi. Apoi mi-am intors privirea spre tanti Anica.
Parea foarte batrana. Fata ii ei arata ca o hartie mototolita, iar mainile ii tremurau usor. Totusi, printre pliurile fetei se zareau doi ochi mari, negri...Foarte frumosi.
Nu stiu daca a observat sau nu cat de atent ma uitam la ea, dar cert este ca la un moment dat, tanti Anica a zis:
"Doamna Ica, daca nu va suparati...Va duceti, va rog, pana la posta sa-mi luati si mie un pachet? Mi l-a trimis fata lui Fanel, din Italia...L-as fi luat eu, numai ca batranetile astea..."
M-am ridicat si eu sa plec, cand bunica a incuviintat. Dar batrana m-a oprit si mi-a zis.
"Maica, tu ramai aici. Si asa mi-e urat singura, si mi-e ca se arde cafeaua."
Asa ca am ramaas pe loc, cu ochii la ibricul de pe soba. Trecusera cateva clipe de tacere, cand mi-a sunat telefonul.
"Alo...Ce faci, iubire?"
Am vorbit cam un minut la telefon, timp in care tanti Anica nu-si dezlipea ochii de taciune de la mine. Dupa ce am inchis, am ramas putin rusinata pe scaun, incercand sa-mi amintesc daca am spus ceva compromitator.
"Tare frumaose te-ai facut maica...Sigur si el e baiat fain..."
Eu pufnesc, fara sa vreau in ras. Nu indraznesc sa ridic privirea spre batrana.
"Tin minte ca si eu eram tanara odata. Si, lumea spune, ca eram si frumusica. Eram eu fata mare, si la hora jucam cu un branean, doamne ca voinic mai era.Ii cam faceam ochi dulci, ne mai vedeam seara aproape de Barsa. Vroiam sa ne luam, dar parca ma lasau pe mine parintii? Ei aveau dracu stie ce socoteala cu niste vecini, ai lu Ilie...Sa ma iau cu baiatul lor. Erau oameni bogati, cu boi si loc de fan..."
Ochii ii scanteiau. Mana dreapta ii tremura pe masa.
"Si am vorbit eu cu braneanul, sa fugim la el acasa. Fara zestre, fara vre-o letcaie in buzunar. Zicea ca vine el noaptea la poarta la mine si fluiera, iara eu sa cobor cu ceva mancare de drum, ca in trei ceasuri ajungeam. Si vine seara 'ceia...A doau zi trebuia sa ma intalnesc cu baiatul vecinilor, iara peste o saptamana ai mei vroiau sa ne si cunune, ca parca simteau ei ca eu am gargauni in cap. Si, pe la miezu noptii aud un fluierat. El era la geam. Dau sa-mi iau scurtucul si sa cobor, da parca ma taie un junghi peste inima...Mi-era spaima...Mai fluiera odata, mai si striga << Anicooo! Haida'de coboara!>>. Dar eu parca raman tintuita locului, imi indes perina peste cap si bocesc pana dimineata, de fricoasa ce eram. A mai strigat de vreo doua ori, dupa a plecat. Si a doua zi dimineata am mers la ai lu' Ilie;si dupa 10 zile m-am cununat cu Nelu; in '98, in Noiembrie, s-a dus saracu'. Am avut trei baieti cu el, ce sa zic, ne-a mers bine."
Avea ochii inlacrimati acum, buzele subtiri i se strambasera trist.Am intrebat-o, timida:
"Si cu braneanul? V-ati mai intalnit?"
"Cu Stefan?...Nu l-am mai vazut din seara 'ceia...Pana zilele trecute, cand l-am vazut la coada la dispensar - mergeam si eu sa-mi iau reteta, ca-s cu inima, maica. Si iaca il vad, tot asa inalt cum era 'nainte, batran-batran, dar mie tot frumos imi parea... Si-am stiut eu ca e el, dara cand l-a strigat asistenta pe nume, mai sa-mi stea inima-n loc. L-am oprit cand a iesit, si l-am intrebat << Stefane, ma mai cunosti?>>. El m-a privit un timp, si mi-a zis <> si dus a fost.
Chiar cand am fost casatorita, am intrebat de el. A plecat la oras, s-a facut inginer.Dara eu, femeie pacatoasa, ma tot gandeam ce ar fi fost daca as fi fugit cu dansul. A fost bine si cu Nelu, nu zic nu...Dar cat oi fi eu, pe Stefan n-am sa-l uit."
Am ramas uimita. Femeia simpla din fata mea iubise...Mult...Si suferise...Mai mult, si cu mai multa demintate decat as fi putut concepe eu. Ea mi-a luat mana intr-a ei si mi-a zis:
"Ai grija, maica...Lumea e rea. Dara sa nu stai si sa induri atatea, daca o fi sa-ti placa vre-un baiat...D'apai lasa spaima si luati-va-ti, maica. Lasa si banii si tot, ca altfel ai sa te vestejesti asa ca mine..."
Bunica intra pe usa in clipa aceea. A pus pachetul pe masa, a mai schimbat doua vorbe cu batrana, dupa care m-a luat de mana si mi-a zis ca plecam, ca e tarziu.
Anica ne-a petrecut pana la poarta, iar in timp ce ma indepartam pe strada, a strigat dupa mine:
"Cati ani ziceai ca ai, maica?"

Why?

E plictiseala...

Orele se scurg ca picaturile de ploaie pe termopan...Uneori e atat de liniste, incat imi vine sa urlu. Am pofta de o tigara...Mi-e lene.Mor.
Resentimente si regrete inchise intre patru pereti...

Soundtrack de Paste....

Daca mai aud un cantec d'asta religios imi iau campii si innebunesc...Ipocrizia de dinaintea Pastelui ma enerveaza intr-un hal...
Dupa un an in care injura de mama, tata, sfinti si stramosi pana la maimuta, de mintit, furat si manarit, romanul isi face smerit cruce in fata fiecarei biserici si mananca salam de soia timp de o saptamana. De ce? Pentru ca "asa se face".
Pastele inseamna oua, ficati de miel, pasca, oameni care ajung in spital pentru ca s-au indopat cu stufat de miel...La noi, religia inseamna superstitie. Decat asa, mai bine deloc!

Intre timp, incerc sa acopar vocea nazala si lalaita de la televizor cu asta...



Si cu asta...



Si asta...

Fara nici o legatura cu mine...

Tell me it isn't true...I'm going to wait close to your skin...The same as yesterday...

Today never happened before...

In sfarsit, imi gasesc putin timp sa scriu. Momentan, nu sunt foatre mandra de mine. Am facut o gramada de prostii in ultima vreme, dar greselile sunt ok, nu? Toata lumea gresete, si eu cred ca eu nici macar n-am gresit intentionat...
Daaaar, oricat de prostesc ar suna, asta e momentul potrivitsa gresesti ;)...E primavara, e soare, miroase a proaspat si nou. Pare atat de usor s-o iei de la inceput acum, si asta incerc eu sa fac acum, deschid toate geamurile si trag aer in piept.

Pe de alta parte, trebuie sa fac curat...Nu printre ganduri, nu printre idei...Pur si simplu sa fac curat. Vreau sa arunc florile vestejite din vaza, sa scap de hainele vechi de asta-vara...Acum mi-as dori sa traiesc intr-o camera aproape goala, cu pereti albi si o fereastra uriasa.

Te stingi încet din mine, iară
sub piept loveşte-n căldărim o minge
şi ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.

Sur les anges

Nu stiu de ce, dar am observat că întâlnesc cei mai mulţi îngeri iarna. Şi nu vă gândiţi la acei îngeri, cu aripi albe, păr blond, senini...cei din picturi sau din închipuirile noastre...Am încercat să scriu definiţia mea a unui înger...Asta e tot ce am reuşit :

Înger este doamna batrână, cu pardesiu kaki, care a alergat după mine jumătate de Republicii ca să-mi aducă banii căzuți din buzunar.
Înger este țigănușul zdrențăros care m-a ajutat să cumpărăturile ieri dimineaţă, după care a fugit...Nu m-a lăsat să-i mulţumesc.
Înger este portarul de la şcoală, care mi-a spus vineri seară că îi fac ziua mai frumoasă în fiecare dimineaţă, atunci când îl salut şi îi zâmbesc.
Îngeri sunt prietenii care mă fac mereu să mă simt mai bine.
Înger este copilul de 2-3 ani din autobuz care mi-a spus o poveste despre pisica lui şi mi-a zis că semăn cu Albă-ca-Zăpada.

După cum puteţi observa, îngerii sunt de toate formele şi culorile...Cu toţii putem fi îngeri, măcar pentru o clipă :).

Fara regrete :)

à propos de livres...

In ultima vreme am citit mult mai mult decat am scris...Si atunci cand am scris nu am scris aici, deci ma simt putin obligata sa mazgalesc si pe aici ctaeva cuvinte. Deci, o leapsa despre carti "furata" de la strumfitza cu esarfa.

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

De obicei folosesc cele mai ciudate lucruri ca semne de carte - bilete de autobuz, liste de cumparaturi, bonuri de casa- orice este din hartie si poate fi pus intr-o carte :). Niciodata nu am indoit paginile cartilor, pur si simplu nu suport sa iau coltul ala alb si drept si sa-l indoi destul de apasat cat sa tina.
Dar in ultima vreme am citit cartile pe acre le cumperi odata cu ziarul, care au o panglica subtire si lucioasa atasata de cotor, astfel incat sa nu mai ai nevoie de semne de carte.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?
Nu...Nu multa lume stie ca citesc, ce citesc, sau mai bine spus cat de mult citesc, asa ca se orienteaza spre alte cadouri. Nu pot sa zic ca nu imi place :P.

3. Citiţi în baie?
Niciodata.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?
Asta am de gand sa fac, dar e prea devreme sa ma gandesc la asa ceva :). Habar nu am despre ce va fii... Tot ce stiu este ca va fi in proza si ca va avea coperti groase si foi care fosnesc si miros a copaci (multi pitici pe creier, stiu :) )

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Le-am mai mentionat odata in postul asta. Ai mei au luat orice roman pe care nu-l aveau deja, si asa am ajuns eu cu 4 teancuri de carti pe noptiera. Am "sarit pe ele", pana acum am terminat Jane Eyre (mi-a placut mult), Orlando (Virgina Woolf, yeah!), piesele de teatru ale lui Moliere si Golful francezului (big disappointment- telenovela )si am ajuns mai departe de jumatate cu Ana Karenina.
Deci eu iubesc colectiile astea, but it may be just me...

6. Care este cartea preferată?
Pana acum?...O sa para un amestec ciudat, dar pot spune ca mi-au placut foarte mult Micul print, Lolita, Lorelei si Pe aripile vantului, Nana, Firmin.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Cand nu am nimic mai interesant de citit, mi se intampla sa recitesc anumite carti, dar in momentul de fata nici nu se pune problema ( Rosu si Negru, Doamna Bovary, La rascruce de vanturi...I'm coming for ya!)


8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Majoritatea au trait in alt secol...Oricum ma consider prea "tanara" ca sa le pot pune vreo intrebare inteligenta sau, doamne-fereste, sa port o conversatie cu vreunul dintre ei. Dra miar placea sa vorbesc cu Saint-Exupery :).

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Da, imi place sa vorbesc despre carti, dar din pacate prietenii mei incep sa caste in secunda doi. Dar -acum o sa radeti- eu, mama si tata avem discutii foarte interesante despre carti. Deci ...

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Buna intrebare...De obicei citesc orice e "la indemana" ( nu e foarte greu, cu cateva sute de carti acasa si o biblioteca uriasa la bunici), dar imi fac timp sa citesc recomandari pe internet ( cum erau cele ale teroristei) si daca imi place descrierea,caut cartea si o devorez :D.


11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Cu riscul ca alti cititori mai experimenatati sa dea din cap dezaprobator, Micul Print :)

12. Care este locul preferat pentru lectură?

In tren :D.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Prefer sa fie relatic liniste in jur, dar in general pot citi oriunde, indiferent de cate miliarde de oameni fac zgomot prin jur.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Da, de fapt am citit Lolita in format electronic.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Imi place sa imprumut carti de la biblioteca, dar cum biblioteca scolii e intr-o stare proasta ( atat cladirea cat si cartile) si inca nu am buletin ca sa pot imprumuta de la cea judeteana, cumpar si citesc. Desi dca ma gandesc mai bine, am imprumutat cateva carti de la prieteni in ultima vreme.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

O fereastra catre sufletul unui om.

Poate cei care ma cunosc si citesc asta vor realiza cat de putin ma cunosc. Si daca asta e de ajuns sa-mi fie lipita eticheta de "tocilara", imi asum fara rezerve acest risc :)