No doubt in my mind where you belong.

  I guess I can live with the thought that this really was NOTHING.
 
 Truth hurts, the way cleaning up a wound or getting a torn out does. It's the kind of pain that feels the worst, but goes away faster than you think.

 So what if everything I thought was right is slowly turning into smoke and flying away like...shit...this was supposed to be perfect, but it isn't. It really turns out that everything I thought was real between me and you was just nothing, and I just can't understand what's there anymore.


You say I'm over-thinking, I say I'm just thinking about it, while you ignore it. Or take it as it is. That's ok, because the truth is I would miss your eyes...and your smile...

I won't lie, I'll leave if I'm sure there's anything better out there, but for now I'm just sitting here, thinking about what Bob Dylan wanted to say in this song...

Esti minora?

Sunt pe pilot automat de 2 saptamani. Ma tarasc dinspre casa spre scoala si inapoi, fara sa stiu cat e ceasul sau ce zi este. Nici macar nu sunt in stare sa invat, imi petrec dupamiezele libere prabusita pe canapea, citind, dormind sau uitandu-ma la televizor...

E o atmosfera aberanta de dimineata. Cerul parca se scurge pe fereastra, afara e frig, intuneric si pustiu...Pe la pranz, cand ma intorc acasa, e cald. Soarele te sufoca, parjoleste trotuarele, te face sa vrei sa urlii...

La scoala, niciodata nu se shimba nimic, poate ca suntem doar mai sictirti anul asta. Nu poate nimeni sa incerce sa acopere cu cuvinte complicate ("decizii";"performanta";"hotarator") faptul ca pana la urma ficare isi stie locul, si dincoplo de reforme, teste si inovatii, pana la urma tot trebuie sa inveti inuman de mult si fara rost.
                    "În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână 
                     Orăşenii, pe trotuare, 
                     Merg ţinându-se de mână, 
                     Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
                    De sub vechile umbrele, ce suspină
                    Şi se-ndoaie ,
                    Umede de-atâta ploaie,
                    Orăşenii pe trotuare 
                    Par păpuşi automate, date jos din galantare."

Out of this world...

AND I'M BACK :) Si totul pare ciudat...Presimt ceva fi9arte urat, ca sa nu mai spun ca incepe scoala. Si imi pare rau ca dupa Venetia, Florenta, Viena si Paris, eu inca sunt aici, intr-un loc mic in care nothing ever happens :)

Deci acum ascult ceva care sa ma faca sa ma simt mai bine.



Uneori mai indragostesc de o voce atat de profund si salbatic incat raman uimita de mine insami.
Stiu ca prima mea dragoste a fost Freddy Mercury. Am impresia ca vocea lui vine din suflet, nu din plamani :) In concert, mii de oameni sunt la picioarele lui, vrajiti de o voce venita parca din alta lume. De fiecare data cand il ascult am fluturasi in stomac si simt ca traiesc.

Mai mult de atat, cantecele lui imi dau putereqa sa ma ridic si sa zambesc. Si asta e cel mai important, e SCOPUL pe care ar trebui sa-l aiba orice muzicican.
Dar cel mai important, ascult Queen can