luni, iulie 26

All the things he said...

luni, iulie 26
Mi-e foarte clar ca, intr-o oarecare masura, are dreptate.
Cei care stiu ce-a zis ar sari cu gura..."Tu nu esti asa!"...Si nici nu incerc sa zic ca a fost sau ca este indreptatit sa-mi vorbeasca in felul ala. Dar totusi are putina dreptate, si o sa si explic de ce.
Nu ma refer la ceea ce s-a intamplat acum. Am procedat cat de corect ar putea proceda orice persoana in situatia mea.
Ma refer la lucrurile pe care le-am facut inainte. Prostitul cu baietii de a noua, chestii din'astea. Care pana la urma au fost doar distractie, nimic serios...Dar totusi, pot sa inteleg ca a durut.
Asa ca intr-un fel potsa spun ca merit tot. Desigur, putea sa se termine in termeni mai buni, el putea sa reactioneze altfel, dar asta este. N-o sa ma plang in stanga si in dreapta, pentru ca as parea ipocrita...Pana la urma sunt doar cuvinte, nu ma afecteaza...Sau asta incerc sa ma fac sa cred.

Schimband subiectul, plec la mareeee :) Peste exact 6 ore si 14 minute :) Nu e mega-super-misto? Imi vine sa topai prin casa :) In fine, nu pot sa fiu la fel de fericita ca in ceilalti ani, pentru ca...Nu din motivul de mai sus, domne-fereste...Ci pentru ca mi-e tare dor de cineva ;)

Si in final o melodie care nu are NICI O LEGATURA cu inceputul postului...Pur si simplu e infiorator de frumoasa, pot sa inteleg ce vrea sa zica...

duminică, iulie 18

Mihail Drumes - Invitatie la vals

duminică, iulie 18



In ultimele zile am recitit trei romane de dragoste ale aceluiasi autor, si anume Mihail Drumes, mai exact Invitatie la vals, Scrisoare de dragoste si Elevul Dima dintr-a saptea.
Toate cele trei romane spun povestea unor iubiri dureroase, neimplinite, terminate tragic.
Dragostea despre care se vorbeste este acea dragoste pe care o intalnesti doar o data in viata, iar protagonistii isi dau sema de asta. Totusi, idila are un sfarsit tragic, datorita mai multor factori, exteriori, dar mai ales interiori.
De cele mai multe ori orgoliul, ambitiile personale sau imaturitatea emotionala constituie motivele pentru care cuplurile nu reusuesc sa desavarseasca asa numita "capodopera de amor" pe care au inceput s-o picteze cu atata entuziasm si pasiune.
Dar vina nu apartine niciodata doar unei parti.
Femeia, portretizata, cliseic, ca fiind frumoasa si vioaie, exuberanta si pasionala, prezinta, in schimb, si trasaturi deosebite de ordin moral, cum ar fi inteligenta ascutita, dar si orgoliul, demnitatea, respectarea cu sfintenie a propriului cod etic.
Aceasta femeie a lui Drumes, fie ca poarta numele de Mihaela, Andra sau Lotte, este aparent puternica, cu picioarele pe pamant. Insa deznodamantul lasa mereu cititorul sa le descopere calcaiul lui Ahile.
In cazul Mihaelei, eroina din Invitatie la vals , acesta este imensul ei orgoliu.
Inceputul iubirii ei cu Tudor, sau Dor, asa cum il alinta ea, este aproape idilic. Dupa drumul greu al cuceririii, Dor descopera ca Aimee a lui se dovedestea fi iubita incantatoare capbila de a realiza "dragoste absoluta". Insa povestea ia o intorsatura dramatica dupa ce cuplul se intoarce din voiajul lor neasteptat la M,area Neagra, iar apoi pana pe atrmurile turcesti. Tudor o paraseste pe Mihaela fara un motiv anume, fara sa stie ca aceasta e insarcinata.
Intre cei doi se pastreaza cea mai adanca tacere, timp in care Dor incearca s-o "inlocuiasca" pe Mihaela. In cele din urma isi da seama ca a gresit, asa ca o cauta, insa sora acesteia, Alexa, il gaseste ea prima si ii spune ca a venit, fara stirea iubitei sale, ca sa il anunte ca aceasta a ramas grea si ca e datoria lui s-o ia de nevasta.
In ciuda vehementelor proteste ale Mihaelei, Tudor reuseste s-o convinga sa accepte cununia, dat fiind faptul ca inca o mai iubeste. Din pacate, tanara pierde copilul, fapt care se va dovedi crucial in deznodamantul acestei povesti.
Casnicia lor pare linistita, Tudor simtind inca o adanca afectiune fata de partenera sa de viata, incercand chiar sa-i faca o surpriza placuta de ziua ei, daruindu-i o cruciulita cu 22 de diamante.
Insa chiar in ziua aniversarii sale, Mihaela nu se mai intoarce acasa, iar Tudor decopera ca aceasta a fost victima unui accident de masina. Se afla in masina alaturi de un fost admirator, pe care Tudor l-a intalnit in hotel, la Constanta, in timpul voiajului lort la mare. Mihaela nu este ranita grav, avand doar un picior rupt, si se intoarce, rusinata, acasa.
Iminent, urmeaza divortul prin acord mutual. Aimee incearca sa-i explice tot iubitului ei, insa acesta refuza orice explicatie, si dupa o ultima noapte de dragoste, cei doi se despart, Tudor lasandu-i casa fostei sale sotii.
O conditie pe care Tudor i-a impus-o Mihaelei a fost sa-l ia de barbat pe Nenisor, barbatul cu care se afla in masina. Aceasta accepta in cele din urma, iar de aici existentele celor doi se separa aparent.
Protagonistuil o ajuta pe Mihaela, folosindu-se de postul sau de ministru pentru a-i oferi lui Nenisor o functie bine platita, de administrator financiar. Insa acest ajutor se dovedeste a avea intentii perverse, pentru ca Tudor angajeaza un fost coleg de liceu pentru a-l insela la poker pe sotul Mihaelei, care e nevoit sa sustraga bani din visteria statului.
Tot Tudor intervine, cu riscul de a-si pierde slujba, pentru a impiedica concedierea lui Nenisor, care cade bolnav si se interneaza la un sanatoriu, lasand-o singura pe Mihaela in Bucuresti.
Aceasta ii multumeste personal lui Tudor, insa desi amandoi au sentimente puternice fata de celalt, imapcarea nu are loc.
Tudor se acsatoreste cu Cecicilia, una dion prietenele cele mai apropiate ale Mihaelei. Aceasat ultima lovitura o rapune pe Aimee, care isi ai zilele, lasandu-i o scrisoare lui Dor, in care isi explica gestul necugetat. Se pare ca adulterul fusese doar o tentativa, iar motivulo din spatele acestuia era doar orgoliul ranit al Mihaelei, care nu putea intelege de ce Dor a parasit-o dupa ce s-au intors din Turcia.
Ea isi incheie ravasul marturisind faptul ca aceasta legatura a fost singura iubire a vietii ei si ca nu regreta, pentru ca clipele de fericire au fost mai numeroase si mai intense decat amaraciunea ce a urmat.
Dupa citirea ravasului, Dor realizeaza ca trebuie sa-si urmeze iubita si se sinucide.

Invitatie la vals nu e doar o poveste de dragoste. E o introspectie in mintea, dar si in sufletul, unui barbat cu personalitate puternica. Urmareste ciocnirea a doua mari orgolii. Si poate vrea sa reaminteasca faptul ca de cele mai multe ori, marile amoruri nu sunt ucise de nimeni altcineva decat de protagonistii acestora si, poate, de mana destinului.

vineri, iulie 16

Motto

vineri, iulie 16
A iubi inseamna a suferi,si cum multi fug de suferinta, putini stiu sa iubeasca."

joi, iulie 15

joi, iulie 15


Va rog uitati-va...Pana la sfarsit!!! E genial :))...Si are o oarecare dreptate :)) Desi e misogin pana in maduva oaselor, e atat de amuzant...Am ras isteric tot videoclipul...Cu dedicatie pentru ursuletz :))

Asa, revenind la tonul normal al postarilor mele, ia sa va povestesc ce am mai facut in ultima vreme. Pai, sunt okey...Adica, la drept vorbind fac foarte bine...super bine...mega bine...ma rog, ati prins ideea :))
Totu merge perfect ....Si acum ca sunt acasa, o sa imi plimb conversii noi cu sireturi mov pe trotuarele din Piata Sfatului :) Preferabil, si cel mai probabil, nu singura...Si nu, nu cu mama sau cu Ally ;)

joi, iulie 8

Si ne grabim atunci spre vara uitata pe un vechi peron...

joi, iulie 8




Marea, nisipul, norii auriti de amurg se amesteca cu amintirile mele din ultimele saptamani...Amintiri nu e impropriu spus, pentru ca daca nu exista bariera clara a timpului intre prezent si "atunci", exista sute de kilometri si mai multe sute de sentimente, lacrimi si hohote de ras care sa le separe.
Intr-o lume in care "te iubesc" nu mai inseamna nimic, e rostit la fel de des ca si "buna" sau "la revedere", in care dragostea este vanduta, inchiriata, tarata prin noroi, ce ar trebui sa cred eu despre iubire?
Abia acum imi dau seama ca ceea ce eu credeam, cu naivitatea mea de copil ca este dragoste e de fapt doar o relatie bazata pe egoism si o oarecare dependenta fizica. Cel putin asta a fost din partea mea, n-ar fi trebuit sa pretind mai mult nici de la C. Credeam ca sunt indragostita si ca iubesc...Da cineva acolo sus a tinut sa-mi dovedeasca faptul ca ma insel.
Si nu, nu o sa pretind ca am intalnit iubirea vietii mele. Nu o sa zic ca acum totul e perfect, pentru ca nu este. Dar mi s-a dovedit ca relatia mea cu C e...nu stiu cum sa spun...Mi s-a dovedit ca nici unul din noi nu obtine nimic bun din aceasta legatura, ca nu asa ar trebui sa fie.

Dar sa-l lasam pe C deoparte. Mi-am schimbat cu totul punctul de vedere asupra multor lucruri...Adica "schimbat" nu e bine spus...Sa zicem ca am inceput sa privesc lucrurile asa cum e firesc s-o fac la varsta mea. Nu mai am pretentia ca sunt matura...Mi-am dat seama ca am facut o gramada de greseli, ca o luasem pe o cale gresita si ca daca continuam...Ar fi iesit prost.

In fine, lasand la o parte aceasta introspectie, trebuie sa admit ca furtuna asta emotionala si schimbarile prin care am trecut au pornit de la o singura persoana foartye speciala .Daca nu as fi intalnit-o acum, in circumstantele actuale, probabil ca totul ar fi fost altfel. Si desi nu e totul roz, am incredere ca am facut ce trebuie.

Si uite ca am pornit de la ceva si am ajuns la complet altceva, dar asta este...Pana acum vacanta mea a fost foarte interesanta, si imi avertizez cititorii ca de acum incolo postarile mele vor avea alt ton...Un ton mai cald si mai increzator :).
 
Design by Pocket