Gust sarat de lacrimi in cerul gurii. Ochii inchisi, vede intunericul si lumina alba din spatele pleoapelor. Ii place sa fie singura pentru ca nimeni n-o judeca. Simte sub ceafa spatarul rece al scaunului. Doare, dar perna e sub piciorul umflat, care e deasupra taburetelui, care e deasupra covorului moale si verde-crud care acopera podelele casei.
Pana la urma, acum o sa fie singur a de tot. Merge in Bucuresti ca sa stea singura in gradina Botanica. Peste 6 ore o sa stea intr-un microbuz cu miros de cald, cu cerul gri-albastrui in fata- cerul de dinainte de rasarit. Acum isi incarca MP3ul si isi apasa o punga de porumb congelat peste glezna.