Păi ce să zic, ninge...

De când mă ştiu, cel mai frumos moment din an era ăla în care mă trezeam într-o dimineaţă şi la geam ningea pentru prima oară. După asta, fiecare dimineaţă cu ninsoare mă făcea să zâmbesc.
De ce simt nevoia să zic asta? Pentru că anul ăsta nu s-a întîmplat aşa. Pentru prima oară de când mă ştiu n-am zâmbit.Asta nu înseamnă că am crescut, înseamnă că m-am maturizat.Mi-e dor de mine.

Zloata de afară e mizerabilă. Am în faţă trei săptămâni şi nimic de făcut, plus unele frământări emoţionale ciudate care nu mă lasă să dorm ca lumea...Let's hope it's all going to be better :)