Ma simt de parca dimineata asta e prima si ultima dimineata a vietii mele, pentru ca in sfarsit mi-am dezlegat greutatile de la glezne, pentru ca pot iar sa plutesc...Stiam ca e doar o chestiune de timp, ca atunci cand sughiti si sti ca o sa treaca, asa ca astepti cu un pahar de apa in mana.
Nu e nimic atat de special la dimineata asta, e pur si simplu dimineata care ma elibereaza. Pacat ca ma simt putin aiurea, aproape ca ma obisnuisem cu norisorul din capul meu care imi incetosa gandurile...Imi lipseste, dar trebuie sa-i dau drumul.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu