M-am trezit brusc mergand pe o strada aglomerata in Bucuresti...stiam ca e Bucuresti asa cum stiam ca tu esti cel care merge in fata mea. Intre noi 3 metri de asfalt, lumina orbitoare a soarelui care inunda strada si un aer incins, prafos, asa cum se respira pe timp de vara in capitala. Te-am recunoscut dupa felul in care mergi, dupa arcuirea spatelui si dupa fiorul care m-a cuprins instantaneu...Te-am visat...
Am grabit pasul si te-am atins pe umar...Te-ai intors incet spre mine, si desi te vedeam ca prin ceata, simteam, fiecare fibra a trupului meu simtea ca esti tu. Am mers unul langa altul, tu imi vorbeai despre matusa la care stai, despre scoala...ne-am oprit in fata unei porti verzi, cu vopseaua scorojita pe alocuri. Ai deschis-o cu greu, apasand pe clanta veche si mi-ai luat-o inainte. M-ai rugat sa stau jos, eram numai noi doi...Te-am visat si m-ai dus acasa la ai tai...
Asezata pe o banca, sub bolta de vita de vie care filtra razele soarelui-soarele obsedant, omniprezent, care iti facea bratul bronzat sa straluceasca straniu-te-am privit in timp ce imi vorbeai in continuare, cu aceleasi ticuri verbale si obsesii marunte pe care le cunosc de atata amar de timp...Ti-ai pus mana peste a mea fara sa te opresti din vorbind si m-ai intrebat, cu vocea aia calda care imi face sufletul sa se stranga " Si...acum e momentul cand ne impacam, nu?" Te-am visat vorbindu-mi asa cum imi vorbeai inainte...
Intre buzele noastre aerul se comprima incet, ai suras cand ti-am atins obrazul cu genele si ti-ai lipit surasul de gura mea, agonizant de incet...Iti asteptam sarutul tremurand.
Stiam ca visez, as fi putut deschide ochii...As fi putut sa ma scutesc de melancolie, dar stiam ca sentimentul care va urma merita pretul asta. Urma sa simt ceea ce niciunul din cei care au urmat dupa tine nu au reusit sa ma faca sa simt...Te-am visat sarutandu-ma...
Insetata de tine, am inchis ochii...ne cunoastem atat de bine incat totul decurge din instinct, de parca degetele tale se amesteca in parul meu independent de vointa ta, tragandu-mi capul pe spate, la fel cum cealalta mana imi cuprinde curbura spatelui...Ma cunosti si te cunosc, pana si acum, in alta realitate... Stiu cum iti place sa iti asez usor palma pe gat si sa ma lipesc de tine atunci cand ma saruti lung, cum zambesti atunci cand de-abia ma desprind de tine, ametita si cu gustul tau pe buze. Mai tii minte cum uneori ramaneam amandoi cu respiratia taiata, dar ma strangeai si mai tare, de parca ai fi vrut sa ramanem lipiti?...un animal bizar cu patru maini, doua capete si o singura inima...Te-am visat tinandu-ma in brate...
Am savurat ultimul fior electric care m-a strabatut...stiam ca in lumea aceea onirica am fi ajuns si mai departe, ca mainile tale inca imi mai stiu corpul pe de rost, am citit-o in privirea ta, in felul in care te miscai pe langa mine atunci cand ne-am vazut dupa tot ce (nu) s-a intamplat...
Cu un efort de vointa m-am smuls din vis, am deschis ochii larg, ca si cum m-as fi trezit dintr-un cosmar...Dimineata intrase pe geamul ingust, imi imbibase cearsafurile de lumina si le infierbantase. Senzualitatea arzatoare a marii, oboseala fizica si psihica, saptamana din strainatate a sfaramat lacatele pe care le mintea mea le puses, constiincioasa, "sertarului" in care tin amintirile cu tine. M-am simtit goala, dar nu la modul dureros, ci goala si proaspata ca o foaie de hartie...Tensiunea tulburatoare m-a doborat pentru o noapte s-a disipat in aerul incins si proaspat...
E 13 august. M-am ridicat de pe perna cu miscari de pisica adormita, am privit cerul pentru o clipa, iar cand am atins cu talpile podeaua am realizat ca m-am vindecat definitiv de tine.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu