Ganduri la miezul noptii....

Avea dreptate....Sunt inca un copil.
Ma sperie faptul ca unele lucruri sunt ireversibile. Refuz in continuare sa cred ca lumea nu se imparte in "oameni buni" si "oameni rai", si ca nu pot sa am incredere in toata lumea.
Insa, am inceput sa imi dau seama ca nu exista "happy end". Exista doar sfarsituri mai mult sau mai putin triste. Cred ca am invatat ca oricat mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pese...
Desi imi vine tare greu sa cred,sunt absolut sigura ca oricum ai taia, orice lucru are doua fete.

Sunt inca un copil.
Uneori, vreau ceva atat de mult incat nu-mi mai pasa de ceilalti.Mai stii poezia cu copilul care striveste gandacelul si apoi ii pare rau?
Universul meu interior se prabuseste la fel de usor ca un castel din carti de joc - e de ajuns sa sufli spre el. Partea buna ca exista mereu cineva care sa ma ia de mana si sa ma invete cum sa-l construiesc la loc. Inca nu am puterea sa fac asta singura.

Si cel mai rau imi pare ca nu stiu cum sa iubesc...
Dar nu sunt eu singura care mai are de invatat...Cineva, pe un blog, scria acum ceva timp:

Am invatzat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu...nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Vestea buna e ca am inceput sa "cresc". Stiu acum ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus "Nu pot!"...Ca viata asta nu e atat de tragica pe cat pare.
Tot pierduta ma simt...Dar atata vreme cat nimeni nu s-a gasit inca...

Domn profesor....

Stiu ca nu am mai scris de mult...Dar cineva mi-a facut pofta :)...

Zilele trecute ma intrebam daca peste ani o sa-mi mai aduc aminte de scoala generala. Sunt unele lucruri pe care nu o sa le pot uita prea curand...Si prin "lucruri" ma refer in special la stimatul domn profesor de matematica si la intamplarile...fantastice...din orele dumnealui ;)).
Domnul A ( nu-i voi da numele din motive evidente) a fost primul profesor care a intrat la clasa, cel care ne-a introdus pe noi, bobocii de a cincea, in atmosfera colegiului prestigios in care urma sa studiem :)).
De cand a intrat in clasa, ne-am convins cu totii ca orele de matematica ce vor urma nu vor fi cele mai placute ore ale vietii nostre :)). Cu prestanta unui leu in savana ;)), domnul A a impins usa de perete si a intrat in clasa. Ca niste elevi cuminti, cu totii ne-am ridicat si am spus timizi "Buna ziua", studiind atent tinuta si atitudinea profesorului.
Domnul A este aproape imposibil de incadrat in portretele facute de obicei profesorilor..Nu este nici mic si gras, nici inalt si ascetic...Nu are barba, mustati sau chelie...Este un domn pe la vreo 60 de ani, destul de inalt, cu parul alb si nas ascutit. Asta ar fi prima noastra impresie...De-a lungul timpului aveam sa observam si alte amanunte, cum ar fi unghiile lui taiate perfect rotund, perfect egal ( are mana formata, ce mai ;)), ochelarii pe care ii poarta doar atunci cand se enerveaza, dar si costumele sale...sa zicem interesante, pe care le voi descrie mai detaliat.
Dom' profesor este genul de barbat traditionalist, aranjat, grijuliu. Poarta mereu pantaloni cu bretele si sacouri asortate...Pana acum am avut ocazia sa admiram tinute gri, kaki, maro, oranj si bordo, asortate cu camasi portocalii, roz sau verzi. Ca accesorii speciale pot mentiona cravata cu steagul SUA, palaria de pescar si ochelarii de James Bond.

Revenind, imaginea acestui domn ne-a impresionat profund pe noi, bobocii de a cincea...
-Ramaneti in picioare! Mai salutati odata!
Am raspuns cu acelasi "Bunaaa Ziuaaa!" de mai inainte.
-Mai salutati odata!
Deja perpeclsi, am salutat pentru a treia oara.
-Ce-i cu cantatul asta? Scurt si clar: "Buna ziua!"!se rasteste domnul A la noi, deja nervos.
Dupa vreo doua tentative esuate am "prins figura", si am luat cu totii loc.
S-a inceput citirea catalogului. Nu numai ca dom'profesor stalcea toate numele, dar se pare ca am reusit sa-l scoatem rau din pepeni.
-Arnaut!
-Arnautz, dom' profesor!
Dom'profesor se uita peste ochelari la biata Alice, si ii spune:
-Tu cu cine crezi ca vorbesti? Ai sarit cumva sotron cu mine in fata blocului?! Scoala-te in doua bete!
Alice parea foarte incurcata, pana cand dom'profesor a realizat ca era nevoie de o lamurire, asa ca a adaugat:
- In picioare, fetito!Acum poti sa zici...
Cu totii ne-am ridicat, pe rand "in doua bete", masurandu-ne din cap pana in picioare.
Tot restul orei si in orele care au urmat, pe langa matematica, am ascultat cerintele si teoriile domnului profesor privind activitatea de la clasa, cateva dintre ele fiind, sa zice, inedite ;):
1. Daca profesorul intra in clasa fara sa salute, elevii nu trebuie sa salute. Daca elevii nu saluta, sunt cretini.
2. Daca elevului i se dau doua variante de raspuns, el o va alege intotdeauna pe cea gresita. Daca elevul alege varianta corecta, a zis "la plesneala" si "nu se pune".
3. Elevul trebuie sa-si faca tema. La verificare, daca tema se afla in caiet, aceasta a fost facuta de parinti, si elevul este incompetent. Daca aceasta nu se afla in caiet, elevul este un lenes incompetent.
4. Exprimarea "Fiti amabil!" este inacceptabila. Utilizatorii acesteia sunt "bucuresteni nesimtiti si smecheri", care merita sa fie executati in chinuri groaznice.

Desi ne-am cam speriat in primele zile, am descoperit cu timpul ca, dincolo de sacourile mirosind a aftershave si ochelarii patrati, chiar se ascunde un om deosebit.
Pe langa faptul ca este un profesor extreeeeeem de bine pregatit, care stie rezolvarea oricarei probleme (incluzsiv variante mai "grosolane sau mai subtile", ca sa il citez) in mai putin de 10 secunde. Cu timpul, noi ne-am atasat de dom'profesor, insa si el de noi...
Pe langa cativa colegi care nu vor sa se intelega cu dom'profesor si pace, cu totii il apreciem in felul nostru, cu toate ca notele de la ultimele teze au variat intre 5 si 6 pentru majoritatea clasei :D
In orice caz,am auzit ca de la anul, dom' profesor n-o sa mai tina ore. Cu nici o clasa. Disponibilizari, sau ceva de genul...
Oricat de mult l-ar injura acum colegii, sunt sigura ca o sa ne lipseasca "comedia dracului", "trupa de soc" sau "parinteii"...Cu totii o sa mai vrem din cand in cand sa ascultam un discurs despre rromii din Italia care ne fac de rusine, despre freza lui Aldea sau despre elevii de acum 30 de ani...O sa ne lipseasca si problemele care par atat de complicate la tabla, dar pe care dom' profesor ni le explica in asa fel incat sa parem cu totii "niste tampiti" pentru ca nu le-am stiut...Sau caietele care apar si care dispar cand se verifica tema ...
We'll miss u, dom'profesor! :)

De ce?

De ce te uiti la mine cu ochii astia goi
Si incerci sa-mi spui ca tot ce fac e prost
Ca ar trebui sa-mi schimb
Viata mea de nimic in ceva mai bun...


De ce ma vrei cum nu ma poti avea
De ce ma-nveti tu care-i drumul bun
De ce crezi tu ca ma ratez si tu ma scapi
De ce pe jos nu poa' sa fie scrum...?


De ce sa te iubesc doar cum vrei tu
De ce sa stau cuminte-n dreapta cand conduci
De ce sa nu-mi beau vodca mea de zi cu zi
Si sa conduc cu a cincea noaptea-n zori de zi?


Da! M-am saturat, m-am saturat
M-am saturat, m-am saturat
De mine si de voi
De tine si de noi, de noi, noi amandoi.


De ce nu pot sa tac?
De ce cand rad e rau?
De ce sa mint zambind?
De ce sa-nvat sa lupt?
De ce e ala rau?
De ce sa port costum?
De ce e drumul greu?
De ce sa tac acum?


De ce sa strig mai tare?
De ce sa nu renunt?
De ce doar eu gresesc?
De ce doar eu ma zbat?
De ce am uitat sa rad?
De ce platesc doar eu?
De ce mereu mi-e frica?
De ce nu sunt barbat?


De ce imi beau invidia?
De ce nu sunt si bun?
De ce nu sunt curat?
De ce-am pe suflet scrum?
De ce-am in creier nord?
De ce-am in suflet sud?
De ce nu sunt copil?
De ce-s atat de crud?

Asa ca... nu te mai uita la mine
Cu ochii astia goi
Si mai bine invata-ma sa adorm zambind
Si iubeste-ma asa cum sunt.

Uneori ma intreb si eu...De ce?...Dar apoi imi aminteste cineva ca oricate chestii as avea ascunse in geanta, cu oricati baieti de a noua m-as conversa prin pauze, oricate prostii as face...Raman tot eu pe dinauntru, un eu care il iubeste mult pe acel cineva.
Si parca atunci cand ma cearta simt cel mai mult cum am iubeste :)

Cateva fraze...

...in care cred.

"Sa nu ne mai vedem! Pentru ca de fiecare data cand te vad ma doare stomacu', si-am emotii ca la examen, si mi se inroseste pielea..."

"Nu poti invoca dragostea drept scuza pentru o relatie obscena..."

"E ca si cum as spune ca viata de la oras m-a facut sa ma indragostesc de tine..."

" Este azi, 10 Iunie, si te-am sunat sa-ti spun "La multi ani!". Desi tu nu ma mai iubesti asa cum te iubesc eu pe tine. Desi si tu o sa ma suni de ziua mea, dar asta nu inseamna iubire ca iti aduci aminte cand e ziua de nastere a oamenilor....Iubire e atunci cand nu pot sa traiesc fara tine...De ce ma chinuiesti? De ce ti-e teama?... Ce vrei, sa ma jupoi de vie? Vrei sa sangerez pana la moarte de dorul tau? Esti o bestie! ...iar eu sunt carpa ta de sters pe jos, sunt umbra ta.
Si chiar daca nu sunt prima care te-a sunat sa-ti spuna "La multi ani!", sti foarte bine ca sunt singura care conteaza...Pa! Te iubesc! Pa..."

Leçon d'amour

Stiu ca nu am mai scris de mult. Nu stiu, in schimb, de ce.
Oricum, azi am gasit putin timp si ceva care merita sa fie scris aici :).

Azi, ca in fiecare duminica, mama ne-a tarat pe toti la bunici intr-o tentativa mai mult sau mai putin esuata de a petrece "timp in familie", ca in filmele americane.
Odata ajunsi "la bunici", fiecare si-a gasit un locsor comod si a facut exact acelasi lucru pe care l-ar fi facut si daca ar fi fost acasa - tata si-a scos laptopul si a inceput sa butoneze, frate-miu s-a zbenguit prin curte cu un verisor, eu m-am trantit pe balansoar cu castile in urechi, jucand Sims3 pe telefon, iar sora-mea ( aka maimutica aka bebe aka gandacu') s-a pus pe gangurit, urlat si mers in patru labe.
Bunicu a pus de un gratar, bunica se agita pe acolo, mai aducea un chec, niste struguri, o tuica...
"Maraaaaa, treci 'ncoa!"
Docila, m-am ridicat si am coborat in bucatarie (casa bunicilor sre o structura foarte ciudata, nu am timp nici chef s-o explic). Mi s-a pus in brate o sacosa si mi s-a spus:
"Ia asta si hai cu mine la Tanti Anica, ca luna asta nu a mai venit fii'su la ea. Sa-i ducem ceva de mancare."
De fapt, sunt sigura ca bunica putea sa care singura sacosa - nu e batrana deloc, si are o hotarare si o energie care o intrece pe a nepotilor.Dar bunica ma ia mereu cu ea in oras, "ca sa-i vada lumea nepoata". E foarte mandra cand merge cu mine pe strada, pentru ca toata lumea ii zice ca sunt " o fata foarte faina".
Bunica s-a dus in baie, s-a parfumat putin, s-a schimbat, dupa care m-a chemat ca sa-mi impleteasca parul. De cand eram mica-mica, bunica imi impletea mereu parul foarte frumos si ma ruga mereu sa nu ma tund...parca imi pare bine ca uneori am ascultat-o :).
Deci am iesit pe poarta si am mers pe strazile intortocheate pana am ajuns la o casa micuta si stearsa, cu gardul vopsit in verde, scorojit de vreme. Bunica a batut de doua ori in geamul scund al casei, iar d dupa perdea s-a zarit pentru o clipa un chip stafidit.
Poarta casei s-a deschis incet, iar o batranica marunta ne-a invitat inauntru.
"Doamna Ica, iara ati venit...Dumneata ai suflet mare...N-a mai venit nici Fanel de mult, si mi-era tare urat...E nepotica dumitale? Ce mare s-a facut, si tare frumoasa...Cati ani are?"
In timp ce spunea toate astea cu o voce neasteptat de vioaie, a traversat curtea prafuita si ai Intrat in casa. Bunica si cu mine am urmat-o, intr-o camera mica si racoroasa. In mijloc era o masa acoperita cu musama inflorata, iar pe langa erau niste taburete. Intr-un colt statea o soba veche, iar pe langa pereti erau o gramada de rafturi si dulapuri cu usile acoperite cu hartie cerata.
"Stai jos, maica..." m-a indemnat batrana, binevoitoare.
Bunica a scos din sacoasa o farfurie cu chec si fursecuri, acoperita cu folie de plastic si a pus-o pe mijlocul mesei.
"Hai sa punem si de-o cafeluta, ti-am adus eu...Ia spune-mi, ai auzit ce-a facut fata lu' Niscova?"
In timp ce doamnele discutau, eu m-am uitat mai atent in jur. Rafturile si dulapurile erau goale. Televizorul micut asezat pe o masuta era scos din priza. Presurile de pe jos erau curate, insa desirate si vechi. Apoi mi-am intors privirea spre tanti Anica.
Parea foarte batrana. Fata ii ei arata ca o hartie mototolita, iar mainile ii tremurau usor. Totusi, printre pliurile fetei se zareau doi ochi mari, negri...Foarte frumosi.
Nu stiu daca a observat sau nu cat de atent ma uitam la ea, dar cert este ca la un moment dat, tanti Anica a zis:
"Doamna Ica, daca nu va suparati...Va duceti, va rog, pana la posta sa-mi luati si mie un pachet? Mi l-a trimis fata lui Fanel, din Italia...L-as fi luat eu, numai ca batranetile astea..."
M-am ridicat si eu sa plec, cand bunica a incuviintat. Dar batrana m-a oprit si mi-a zis.
"Maica, tu ramai aici. Si asa mi-e urat singura, si mi-e ca se arde cafeaua."
Asa ca am ramaas pe loc, cu ochii la ibricul de pe soba. Trecusera cateva clipe de tacere, cand mi-a sunat telefonul.
"Alo...Ce faci, iubire?"
Am vorbit cam un minut la telefon, timp in care tanti Anica nu-si dezlipea ochii de taciune de la mine. Dupa ce am inchis, am ramas putin rusinata pe scaun, incercand sa-mi amintesc daca am spus ceva compromitator.
"Tare frumaose te-ai facut maica...Sigur si el e baiat fain..."
Eu pufnesc, fara sa vreau in ras. Nu indraznesc sa ridic privirea spre batrana.
"Tin minte ca si eu eram tanara odata. Si, lumea spune, ca eram si frumusica. Eram eu fata mare, si la hora jucam cu un branean, doamne ca voinic mai era.Ii cam faceam ochi dulci, ne mai vedeam seara aproape de Barsa. Vroiam sa ne luam, dar parca ma lasau pe mine parintii? Ei aveau dracu stie ce socoteala cu niste vecini, ai lu Ilie...Sa ma iau cu baiatul lor. Erau oameni bogati, cu boi si loc de fan..."
Ochii ii scanteiau. Mana dreapta ii tremura pe masa.
"Si am vorbit eu cu braneanul, sa fugim la el acasa. Fara zestre, fara vre-o letcaie in buzunar. Zicea ca vine el noaptea la poarta la mine si fluiera, iara eu sa cobor cu ceva mancare de drum, ca in trei ceasuri ajungeam. Si vine seara 'ceia...A doau zi trebuia sa ma intalnesc cu baiatul vecinilor, iara peste o saptamana ai mei vroiau sa ne si cunune, ca parca simteau ei ca eu am gargauni in cap. Si, pe la miezu noptii aud un fluierat. El era la geam. Dau sa-mi iau scurtucul si sa cobor, da parca ma taie un junghi peste inima...Mi-era spaima...Mai fluiera odata, mai si striga << Anicooo! Haida'de coboara!>>. Dar eu parca raman tintuita locului, imi indes perina peste cap si bocesc pana dimineata, de fricoasa ce eram. A mai strigat de vreo doua ori, dupa a plecat. Si a doua zi dimineata am mers la ai lu' Ilie;si dupa 10 zile m-am cununat cu Nelu; in '98, in Noiembrie, s-a dus saracu'. Am avut trei baieti cu el, ce sa zic, ne-a mers bine."
Avea ochii inlacrimati acum, buzele subtiri i se strambasera trist.Am intrebat-o, timida:
"Si cu braneanul? V-ati mai intalnit?"
"Cu Stefan?...Nu l-am mai vazut din seara 'ceia...Pana zilele trecute, cand l-am vazut la coada la dispensar - mergeam si eu sa-mi iau reteta, ca-s cu inima, maica. Si iaca il vad, tot asa inalt cum era 'nainte, batran-batran, dar mie tot frumos imi parea... Si-am stiut eu ca e el, dara cand l-a strigat asistenta pe nume, mai sa-mi stea inima-n loc. L-am oprit cand a iesit, si l-am intrebat << Stefane, ma mai cunosti?>>. El m-a privit un timp, si mi-a zis <> si dus a fost.
Chiar cand am fost casatorita, am intrebat de el. A plecat la oras, s-a facut inginer.Dara eu, femeie pacatoasa, ma tot gandeam ce ar fi fost daca as fi fugit cu dansul. A fost bine si cu Nelu, nu zic nu...Dar cat oi fi eu, pe Stefan n-am sa-l uit."
Am ramas uimita. Femeia simpla din fata mea iubise...Mult...Si suferise...Mai mult, si cu mai multa demintate decat as fi putut concepe eu. Ea mi-a luat mana intr-a ei si mi-a zis:
"Ai grija, maica...Lumea e rea. Dara sa nu stai si sa induri atatea, daca o fi sa-ti placa vre-un baiat...D'apai lasa spaima si luati-va-ti, maica. Lasa si banii si tot, ca altfel ai sa te vestejesti asa ca mine..."
Bunica intra pe usa in clipa aceea. A pus pachetul pe masa, a mai schimbat doua vorbe cu batrana, dupa care m-a luat de mana si mi-a zis ca plecam, ca e tarziu.
Anica ne-a petrecut pana la poarta, iar in timp ce ma indepartam pe strada, a strigat dupa mine:
"Cati ani ziceai ca ai, maica?"