Tine-ma in brate si lungeste povestea pana cand fara sa-mi dau seama sau asa ma pot impotrivi, mi se inchid ochii si te vad ca prin ceata, in intuneric...Sa-ti simt doar caldura si miscarea ritmica a pieptului. Vorbeste-mi din ce in ce mai incet, pana cand nu mai stiu nimic...
Si chiar daca acum ii cer vietii sa ma tina in brate, sa ma prinda bine de mana si sa ma treaca toate strazile din Drumul meu, imi dau seama ca eu, in esenta, nu sunt facuta sa fiu asa.
Vreau sa strang din dinti, sa alerg, sa ma murdaresc, sa ma lovesc si sa trec prin toate...La sfarsot sa ma stranga plamanii, sa ma doara oasele si sa fiuyu obosita moarta, dar sa stiu ca AM TRAIT. Ca am ajuns unde vroiam.
Ambalajul asta pe care il numim corp e atat de simplu, si totusi atat de complicat...E atat de greu sa ajungi ce e in spatele pielii a muschilor si a tuturor foitelor astea care ne invelesc ca sa incerci sa arunci macar o privire cu coltul ochiului, ca sa cunosti infinit de putin persoana in fata careia stai.
Si totusi, pana sa ajungi inauntru, uneori iti dia seam aca nu mai are nici un rost...
2 comentarii:
Nu stiu sigur cu ce sa incep si mi-e tare greu sa reusesc sa-mi expun parerea in legatura cu acest blog. Acum sincer, de prima data cand l-am vazut, am stiut ca e ceva super la el, ceva... nu stiu, ceva neexprimabil in cuvinte si foarte cool.
Ai un stil unic de a scrie si pe mine, cel putin ma vrajeste almost everytime. Prin aproape tot timpul, ma refer in special la postarile care iti dau de gandit si care chisr te fac sa te gandesti si tu putin, la ceea ce ai vrut sa zici sau sa transimti.
Revenind la felul cum scrii; imi place foarte tare ca nu te chinui sa folosesti un vocabular atat de elevat si de bogat si, nu dai atentie neaparat sa iasa ceva splendid si cu un aer academic. Ma face sa ma simt asa de bine de fiecare data cand citesc blogul tau, pentru ca ai ceva special in felul de a scrie, un mod unic, care ma da peste cap.
Ai momente de ambiguuitate, dar care in final se termina frumos, pentru ca ai finaluri de postare care fie te induc in gandire sau, fie te lasa staisfacut si cu zambetul pe buze. Zic asta pentru ca, de fiecare data canmd termin de citit vreo postare de a ta, parasesc pagina cu zambesul pe buze si, mai mai ca mi se face ziua mai buna.
Imi place de asemenea cum abordezi o tema si cum iti expui parerea, ea fiind foarte clar zisa si... nu stiu, e pur si simplu ok.
In general, vroaim sa evidentiez ca scrii destul de lejer, dar cu o incarcatura emotionala puternica si, reusesti mereu sa atingi sufletul citittorului. : )
Sa stii ca nu vreau sa te laud si sa zic toate astea pentru ca imi esti prietena sau, nu vreau sa crezi ca le zic pentru ca nu vreau sa te supar sau ceva... sau mai rau, sa consideri ca zic astea din politete. Am incercat sa zic cat de sincer pot tot ceea ce simt cand accesez acest blog.
Si imi pare rau daca am sunat ca Ursy...
Iar acum: encefal, encefal,encefal, encefal,encefal, encefal,encefal, encefal,encefal, encefal. :)
Foarte draguta postarea ta...cu adevarat impresionanta...Si imi pare rau daca nu am sunat ca Mine :)).
Trimiteți un comentariu