Pentru "jumatatea mea",

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte;
dar când va veni ce este desăvârşit, acest "în parte" se va sfârşi.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Corinteni 13:1-13:13

Si mai ai curajul sa imi spui" Te iubesc!"?

Te caut orbeste toata viata, gandindu-ma ca atunci cand te voi gasi mi se va ridica pacla de pe ochii si voi vedea lumea sub fasciculele unei alte lumini, mai clare si mai luminoase si antonimul meu...Te caut ca sa fim iertarea, eternitatea si certitudinea celdecat imi pot imagina.
Astept sa fii cerul de deasupra pamantulului meu, uscatul tare si sigur de sub talpile mele, sinonimul si antonimul meu.

Abia apoi imi dau seama ca nu vreau sa fii tu salvarea mea, calea mea spre Dumnezeu, fericirea si totul meu. Oriunde te-ai afla, sa stii ca nu mai cred in tine, asa cum copii nu mai cred in Mos Craciun si astronomii nu mai cred ca totul se invarte in jurul nostru.
Nu mai cred ca o jumatate de mine inca lipseste, pentru ca realizez ca e o absurditate. Pentru ca, vorbind de dragoste, pentru mine toate intrebarile ( de ce, cand, chiar si pe cine)se rezuma la una singura, si anume cum.

Peste ani, cand zilele vor fi trecut peste mine, numai Cineva poate sti cate, o sa fiu capabila sa iubesc si o sa te gasesc. Pe tine, sau pe oricine altcineva. Te rog sa nu ma cauti, daca ma cunosti te rog nu incerca sa ma iubesti inca. O sa ne gasim de la sine :)