Mara

Uite un text care mi-a placut, si, desi nu fac asa ceva prea des, o sa il postez aici pentru ca mi-a fost dedicat de catre cineva si pentru ca ma cheama Mara.

"Dar… e Mara, e aceiasi cu care te trezesti dimineata in gand, in stomac, intre dinti, ai carei sani ii venerezi ca pe doua icoane rasturnate, ai carei genunchi ii saruti cand pleci la loto (de noroc), al carei parfum inca il cauti prin florarii, a carei canapea ti se pare pat de rege persan, ale carei forme te fac sa crezi in Dumnezeu, ai carei ochi ascund secretul vietii eterne, al carei par e cheia la portile edenului… e cea care iti doresti sa-ti fie ecoul inimii tale, frunzele sprancenelor tale, apropierea imbratisarii tale, vaza de flori de la geam, lucrul privit de tine dimineata la craparea si despartirea pleoapelor, nuantele parului tau, crema mainilor tale crapate, ceaiul gripelor tale, captuseala hainei de iarna, leacul durerilor tale de dinti, sunetul din labirintul lobului tau de ureche, nodurile sireturilor papucilor tai, teroarea ta de a o pierde, cana ta de cafea, urmele buzelor tale pe paharul de apa, florile de gheata de la geamul tau, borcanul tau cu vise, cartea ta de sub perna, fantoma ta de sub cearsaf, atractia ta gravitationala, capruiala irisilor tai, rozul cand mainile nu-ti mai au sange, fuga din venele tale, barba ta ciudata, sudoarea de pe fruntea ta lata, linia continua ce o urmaresti, bordura pe care te asezi, gardul prin care privesti… ahhh. Multe al naibii, nu? dar eu o vreau pentru mine, o vreau pe Mara doar pentru mine. Sa se minimizeze universul ei la un singur punct de sudura, eu.

Sunt si vreau sa fiu egoist cand spun ca trupul ei mi l-as dori ca un acvariu propriu in care sa-mi balacesc entitatea solzoasa ca intr-un ocean de piele. Vreau sa-mi vad ideile inflorind in corali in dreapta inimii ei, sa plantez alge albastre si verzi in irisii ei, sa-i alung cosmarurile prin lopatari, sa-i desarez buzele sufland peste ele… si-as putea spune ca si din interiorul ei si din exteriorul ei… si eu o iubesc pe Mara precum o jumatate de androgin, dar parca dezlipita.

Dar ma, te rog, uita-te in ochii mei si spune-mi ca Mara… MARA mea nu e imaginara!!!”

Uitandu-ma in ochii lui nascatori de reflexii si de planete albastre, n-am mai zis nimic. M-am prabusit pe fotoliu cu pantalonii in vine, cu camasa descheiata, cu parul ciufulit, privind in gol si ascultand sursurul plansetului infundat a lui Florin…"

Scris de omuldezapada.

Daca deranjeaza prezenta textului aici, o sa il sterg.