Doar zgomotul propriilor pasi, ca bataile neregulate ale inimii, imi tine gandurile oarecum ancorate de malurile sinuoase ale realitatii.
Gandul imi zboara la tine...Ma infioara racoarea, te simt in tremurul corpului meu.
Te caut fara sa te gasesc si totusi esti atat de aproape incat ne amestecam. Vantul imi ravaseste parul, si totusi in bataia lui iti simt degetele temator-hotarate...Trotuarele imi aluneca pe sub picioare. Fugar, imi privesc reflexia pentru un moment intr-o vitrina, sub un felinar.
Te simt cum m-ai acaparat cu totul...De la arcul sprancenelor, la surasul buzelor, la rotunjimea umarului, la liniile gambei. Ma inconjori ca o ceata, iar cand imi intind degetele si incerc sa te cuprind in palma ma lasi cu bratul intins, inca si mai avida decat inainte.
Pentru ca tu nu existi decat in mintea mea...Pentru ca te poate chema si B si C si R si V...Pentru ca de fapt stiu ca tu esti mai mult in mine decat in oricine altcineva, atat de strans lipit de pielea mea incat uneori mi se strange sufletul doar cand ma gandesc.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu