Raman cu atat de putin daca dau la o parte amintirile frumoase pe care le am cu cineva.
As fi mult mai pierduta in lumea asta mare daca nu as sti ca am norocul sa fiu prietena cu cea mai amuzanta, pesimista, stresata, incredibil de minunata persoana de pe planeta.
Retraiesc acelasi sentiment indescriptibil de fiecare data cand vorbesc cu acel cineva...Probabil asa se simt piesele de puzzle sau sosetele din aceiasi pereche :))
E oribil sa te gandesti ca la un moment dat persoana alaturi de care ai trait atatea ( teste, stres, alte teste, bioloaga, omg-am-luat-opt, doamna mreana, imi-sta-bine-parul?) n-o sa mai fie atat de aproape. Si ca la un moment dat poate n-o sa mai sti nimic de ea.
Si, desi sunt sigura ca totul o sa fie foarte ok, vreau doar ca persoana in cauza sa stie cat de mult ii multumesc pentru toate amintirile frumoase...Nu prea gasesc cuvinte sa descriu exact cat de importanta e pentru mine. Tot ce sunt in stare sa spun e ....iti amintesti dehug-ul ala cand am aflat ca a e bolnav domnul Oancia? iti amintesti de atunci cand am fost la gradina zoologica si radeam de porcii aia ciudati? iti amintesti de cat am ras in excursia de la Deva? :)) Stiu sigur caiti amintesti si eu una sper sa nu uit niciodata :))
1 comentarii:
Omg :)
iiiiii^^ :):):) >:D<
I remember everything...
Stiu sigur ca-mi voi aminti mereu totul, pentru ca asa ceva n-o sa mai traiesc niciodata.
Trimiteți un comentariu