De ce sa citesti "Adio, arme"

"If people bring so much courage to this world the world has to kill them to break them, so of course it kills them."

Pentru ca e o relatare personala, sincera, clara, lipsita de artificii pur decorative a unei relatii in timpul Primului Razboi Mondial.

Pentru ca naratorul si personajul principal, un locotenent american care lupta pe frontul italian ( a.k.a Henry ) traieste razboiul considerand gloria, curajul si onoarea obscene pe langa datele concrete. Care isi face datoria pana acolo unde il indeamna constiinta, iar apoi se duce acolo unde ii spune inima.

Pentru ca englezoiaca Catherine Barkley e puternica si slaba in acelasi timp. Pentru ca incepe prin a cauta iluzia iubirii, iar atunci cand descopera dragostea adevarata, devine ea insasi o iluzie.

Pentru ca jocul calculat al seductiei la inceput, nevoia de dragoste a protagonistilor, se metamorfozeaza in ceva atat de real si de adanc incat nu le e frica de nimic cat sunt impreuna.

Pentru ca Henry reprezinat pentru mine, barbatul cu caracter, care stie sa piarda si sa castige, care lupta cu o demnitate sincera, fara ipocrizie. Pentru ca Catherine e nebuna, disperata, pierduta...dar perfecta in acelasi timp.

Poate nu-mi dau seama dar...

...unele persoane inseamna infinit de mult pentru mine.

Raman cu atat de putin daca dau la o parte amintirile frumoase pe care le am cu cineva.

As fi mult mai pierduta in lumea asta mare daca nu as sti ca am norocul sa fiu prietena cu cea mai amuzanta, pesimista, stresata, incredibil de minunata persoana de pe planeta.

Retraiesc acelasi sentiment indescriptibil de fiecare data cand vorbesc cu acel cineva...Probabil asa se simt piesele de puzzle sau sosetele din aceiasi pereche :))

E oribil sa te gandesti ca la un moment dat persoana alaturi de care ai trait atatea ( teste, stres, alte teste, bioloaga, omg-am-luat-opt, doamna mreana, imi-sta-bine-parul?) n-o sa mai fie atat de aproape. Si ca la un moment dat poate n-o sa mai sti nimic de ea.

Si, desi sunt sigura ca totul o sa fie foarte ok, vreau doar ca persoana in cauza sa stie cat de mult ii multumesc pentru toate amintirile frumoase...Nu prea gasesc cuvinte sa descriu exact cat de importanta e pentru mine. Tot ce sunt in stare sa spun e ....iti amintesti dehug-ul ala cand am aflat ca a e bolnav domnul Oancia? iti amintesti de atunci cand am fost la gradina zoologica si radeam de porcii aia ciudati? iti amintesti de cat am ras in excursia de la Deva? :)) Stiu sigur caiti amintesti si eu una sper sa nu uit niciodata :))