Dupa ce dam jos toate mastile si armanem doar cu noi insine, dupa ce inchidem ochii si ne abandonam corpurile , lasam sufletul sa plece uinde vrea el...
Al meu se strecoara dintre cearsafurile calde, o ia tiptil pe parchet ( cu grija, pentru ca scartaie ) si se strecoara pe sub usa...De acolo nu stiu pe unde o ia, ca sa ajunga, invariabil, la tine :)
Aproape dimineata ( sau pe la pranz, depinde la cat ma culc ), o ia la fuga pana in fata blocului, urca scarile in graba, ajunge in camera mea si ma gaseste asa cum m-a lasat: cu carliontii imprastiati pe perna si cersafurile stranse in jurul meu.
Incepe sa sara prin pat...Uneori il las sa se joace, astept sa oboseasca si sa stea cuminte. Uneori ma enervez si ii dau vreo doua cu perna in cap. De cele mai multe ori il mangai asa cum mangai un caine intre urechi, il iau de mana, si incep sa traiesc iarasi :)
Ce e sigur din toate lucrurile astea e ca, fie ca vreau sau nu, noaptea sunt doar a ta :)
5 comentarii:
Ce dragut. I like this post.:)
Imi place imaginatia ta si modul in care o transpui :-bd! URSY.
Multumesc fetelor :)
Mara, vroiam sa iti multumesc ca mi-ai lasat un comentariu. Imi place sa-mi lase lumea comentarii:))...Eu nu vreau tema la mate...dar la romana vreau carti!:X:X:X:X
@Mara: Postul e genial. Rupe. Ca de obicei.@Ana: O sa-ti dau si eu comentarii :). Am intrat pe blogul tau si mi-a placut.
Trimiteți un comentariu