Insatiable...

cel mai tare ma doare ca o sa te topesti la un moment dat. o sa te topesti printre sirurile de arbori de pe marginea soselei atunci cand n-o sa am ce face in masina. privind fara sa vad pe fereastra si gandindu-ma la tine asa cum ma gandesc azi la altii.

Cum a fost?

Finally, am intrat si eu in normal...Adica aproape.
Corpul meu tine mortis sa compenseze toate orele de nesomn din ultima saptamana si se incapataneaza sa doarma 12 ore zilnic...
Pe de alta parte, are si dreptate sa se revolte...De la cele 30-35 de grade din Italia la astea 15-20 de aici e o diferenta orbila...

Partea buna este...Ca am avut parte de o experienta foarte constructiva...Nu m-am distrat la maxim, asa cum speram, dar am invatat...
Am vazut lucruri care mi-au taiat respiratia. Lucruri pe care multi n-or sa le vada niciodata, si asta imi da fiori...
Dintre oamenii pe care i-am cunoscut, cativa mi-au ramas inminte ca fiind intradevar speciali..
Am respirat, pentru cateva zile, aerul unei alte vieti...M-am desprins, oarecum, de universul mic si penibil centrat in jurul meu, si am reusit sa vad si sa simt altceva...