In ultima vreme izbucnesc :). Sunt ca o sticla de Pepsi bine agitata, habar n-ai cand o sa tasnesc :)). Mi-e teama sa nu fac vreo prostie. Nu stiu. Scoala m astreseaza incredibil :)). Si acum am impresia ca lumea s-a intors cu fundu'n sus :)) Nu stiu de unde vine expresia asta, sau ce inseamna, dar in fine. Adica...Nu stiu, poate ca lucrurile au fost mereu atat de aiurea, numai ca nu le-am observat eu. Deocamdata incerc sa supravietuiesc..."How to survive a long-distance relationship?" "How to survive an enormous amount of homework" "How to survive ...". Sunt pur si simplu obosita. In weekend o sa dorm :))
luni, septembrie 27
luni, septembrie 27
Viata e scurta - incalca regulile, iarta reoede, saruta incet, iubeste cu adevarat, razi necontrolat si nu regreta nimic care te-a facut sa zambesti :)
Mi se pare mult mai putin siropos scris in engleza, asa ca o sa scriu in engleza just for the sake of it :))...Oricum...Poate par penibila si feminina....Adica sunt penibila si feminina :))...But I don't care, so what the fuck, I'll say it :))
So....The perfect kiss is the one you've been waiting for since forever, but still takes you by surprize :) It's long enough for you to feel it on your lips for days in a row, but short enough to take your breath away without leaving you with no air :)) At first it feels reaaaallly light and then you just can't pull away. The time passes very slowly and very fast at the same time... And it ends when either one of you can't hold his smile anymore :) And then you keep thinking about it every time you can't go to sleep, and dream the nicest dream ever... You just have to wait for it ;)
Am ajuns la concluzia ca mi-e mult mai usor sa citesc decat sa scriu. Asa ca m-am hotarat sa scriu ce impresia mi-a lasat cartea pe care am inceput-o si am terminat-o azi noapte. "Pe harfa rastrnata a ierburilor tale, Vara, trupul si sufletul meu sint inceputul unui mare cantec si tremurul mainii care il cauta...."
Personal, sunt de parere ca romanul merita citit, nu pentru subiect, ci pentru modul in care este prezentat. Ionel Teodoreanu scrie melodios, cu fraze lungi si parca "fardate", romanul parand parca un pretext pentru ca el sa-si insire descrierile si metaforele... Personajele romanului sunt atat de ireale...Povestea urmareste viata Luciei Novleanu, privita dintr-o perspectiva relativ impartiala. Obiectiv vorbind, existenta ei este relativ banala. Creste intr-un camin linistit, inconjurata de dragostea parintilor ei. La terminarea liceului se indragosteste de Catul Bogdan, un scriitor mult mai in varsta, cu care se casatoreste. La varsta de douazeci si doi de ani, moare dupa o criza de apendicita. Vaduvul ei se casatoreste cu cea mai buna prietena a decedatei, apoi se sinucide.
Povestea pare "seaca", dar...mie mi-a placut cartea. Personajele sunt atat de ireale...Framantarile interioare ale Catului in timp ce lucreaza la romanele sale, singuratatea lui Luli in tot acest timp, talentul ei literar care rabufneste in scrisori-farsa pe care i le trimite propriului ei sot, sub pseudonimul unei admiratoare secrete.
Catul sufera enorm la pierderea lui Luli, dar reuseste s-o iubeasca pe Gabriela pentru ca o crede autoarea scrisorilor pe care le primeste, de fapt, de la Luli. Mi-a placut mult modul in care Catul o iubeste, involuntar si fara stirea sa, pe Luli, chair dupa moartea ei... Sinuciderea sa se bazeaza pe un rationament simplu, dar fin...Realizeaza ca viata sa a inceput odata cu Luli si se va sfarsi odata cu ea..Stie ca o poate iubi doar pe ea, fapt care i se demonstreaza prin inatmpalrea cu scrisorile...Si atunci moare.
E scris frumos, poate prea frumos. Mi-a placut mult. As vrea sa citeasca si altcineva si sa imi spuna ce crede, sunt curioasa.
Incep si eu sa ma bucur de septembrie ;). Totul are calmul grav al unui tablou, animat doar de luptele absurde din capul meu. De fapt, realizez ca incepe sa-mi placa toamna. Poate pana la sfarsit o sa-i scriu si ei o lista cu "101 things...".
E odimineata foarte frumoasa. Soarele imi intra in ochi de ceva vreme si e inferna; de cald, dar macar mi-am facut temele si pot sa stau si sa nu fac nimica. E incredibil cat de multe pot face zece ore de somn :). Aseara voiam sa ma ia cineva de mana si sa-mi zica "Hai, gata!"azi nu mai astept nimic. Ma descurc si singura ;)
Sunt curioasa daca...Nu conteaza, important e ca sunt mai bine :)
Nu prea pot descrie in cuvinte felul in care ma simt. Mi se pare ca totul e un dezastru. Toate chestiile care ma deranjeaza de ceva vreme s-au adunat, si acum m-am prabusit pur si simplu. In seara asta mi-e frica sa ma gandesc, pentru ca totul pare asa, ca un nor negru deasupra mea. Si dau muzica la maxim, deschid larg geamul si ma prefac ca nu mai exist. Am momente in care sunt la pamant din punct de vedere moral. Nu m-am mai simtit asa de aproape un an...Adica am avut o gramada de caderi ca asta, numai ca a fost acolo cineva care stia exact ce sa faca ca sa ma ridice. Nu imi vine sa cred ca acum ii simt atat de rau lipsa, si asta doar din cauza mea. O sa fie mai bine. O sa fie mai bine. O sa fie mai bine. Asta imi zic mereu. Pana o sa ajung sa cred. Pana atunci ascult melodia asta....
Nu se stie cand o sa mai pot scrie, asa ca m-am decis sa mai scriu cate ceva si despre mine... Nu sunt genul de persoana care sa se simta bine singura...Am nevoie de prieteni, chit ca unii dintre ei numai "prieteni" nu sunt. Imi place sa ma inconjor de oameni, fara sa-mi pese prea mult de ce fel de oameni sunt ei. Poate ca e principala mea greseala si motivul pentru care am avut atatea false prietene si probleme din cauza lor. Oricum, nu despre asta vroiam sa scriu, ci despre faptul ca, in ultima vreme, am inceput sa ma gandesc mai mult la...felul in care sunt legata de cei din jur.
In ultima vreme, am tinut legatura cu un cerc foarte restrans de persoane...Si sunt oarecum mandra de mine pentru chestia asta, pentru ca am inceput sa apreciez calitatea, nu cantitatea. De asemenea, am invatat sa nu mai am o incredere oarba in oricine, si sa pastrez o anumita distanta emotionala pana ma conving ca o persoana imi merita sau nu increderea sau afectiunea. Pot parea egoista, dar mi s-a intamplat de multe ori sa imprastii cu sentimente in stanga si in dreapta si sa ma trezesc la realitate mai tarziu... Faza asta cu increderea e valabila si in relatii ( o sa vorbesc in general, desii ma refer la un caz particular :))..de fapt, pentru mine conteaza mai ales in relatii. Atata vreme cat cunosc pe cineva de cateva luni, nu pot sa fiu sigura de faptul ca el nu ma minte, isi tine promisiunile etc. , mai ales pentru ca locuim la 70 de kilometri distanta. Si as fi total ridicola incercand sa-l monitorizez 24/7 si sa verific tot ce zice, si nici macar asta nu m-ar asigura 100% ca merita sa ma bazez pe el. Dar avand in vedere ca am unele sentimente pentru persoana in cauza, trebuie sa ii acord ceva incredere, asa, din oficiu...cadou :)), la inceput. Si in functie de cum evolueaza lucrurile, decid singura daca ii mai dau :)). M-am gandit mult, si cred ca toate asa zisele mele "relatii" de dianinte s-au stricat din cauza asta. Cineva s-a aruncat inainte si a avut incredere oarba in celalat inca de la inceput. Si cum uneori acel celalalt nu stia cat de mult se baza partenerul pe ei, au aavut o mica scapare...sau un amai mare. Si relatia s-a facut varza, pentru ca cineva a fost dezamagit de altcineva. Cred ca nimeni nu va intelege nimic din postarea asta, dar nu prea conteaza. Oricum, ideea e ca acum incerc sa pastrez o oarecare distanta fata de el ( si uneori e foarte greu, believe me) pana cand ma conving ca merita pentru ca nu am chef sa fiu dezamagita...din nou.
