Stiu ca nu am mai scris de mult. Nu stiu, in schimb, de ce.
Oricum, azi am gasit putin timp si ceva care merita sa fie scris aici :).
Azi, ca in fiecare duminica, mama ne-a tarat pe toti la bunici intr-o tentativa mai mult sau mai putin esuata de a petrece "timp in familie", ca in filmele americane.
Odata ajunsi "la bunici", fiecare si-a gasit un locsor comod si a facut exact acelasi lucru pe care l-ar fi facut si daca ar fi fost acasa - tata si-a scos laptopul si a inceput sa butoneze, frate-miu s-a zbenguit prin curte cu un verisor, eu m-am trantit pe balansoar cu castile in urechi, jucand Sims3 pe telefon, iar sora-mea ( aka maimutica aka bebe aka gandacu') s-a pus pe gangurit, urlat si mers in patru labe.
Bunicu a pus de un gratar, bunica se agita pe acolo, mai aducea un chec, niste struguri, o tuica...
"Maraaaaa, treci 'ncoa!"
Docila, m-am ridicat si am coborat in bucatarie (casa bunicilor sre o structura foarte ciudata, nu am timp nici chef s-o explic). Mi s-a pus in brate o sacosa si mi s-a spus:
"Ia asta si hai cu mine la Tanti Anica, ca luna asta nu a mai venit fii'su la ea. Sa-i ducem ceva de mancare."
De fapt, sunt sigura ca bunica putea sa care singura sacosa - nu e batrana deloc, si are o hotarare si o energie care o intrece pe a nepotilor.Dar bunica ma ia mereu cu ea in oras, "ca sa-i vada lumea nepoata". E foarte mandra cand merge cu mine pe strada, pentru ca toata lumea ii zice ca sunt " o fata foarte faina".
Bunica s-a dus in baie, s-a parfumat putin, s-a schimbat, dupa care m-a chemat ca sa-mi impleteasca parul. De cand eram mica-mica, bunica imi impletea mereu parul foarte frumos si ma ruga mereu sa nu ma tund...parca imi pare bine ca uneori am ascultat-o :).
Deci am iesit pe poarta si am mers pe strazile intortocheate pana am ajuns la o casa micuta si stearsa, cu gardul vopsit in verde, scorojit de vreme. Bunica a batut de doua ori in geamul scund al casei, iar d dupa perdea s-a zarit pentru o clipa un chip stafidit.
Poarta casei s-a deschis incet, iar o batranica marunta ne-a invitat inauntru.
"Doamna Ica, iara ati venit...Dumneata ai suflet mare...N-a mai venit nici Fanel de mult, si mi-era tare urat...E nepotica dumitale? Ce mare s-a facut, si tare frumoasa...Cati ani are?"
In timp ce spunea toate astea cu o voce neasteptat de vioaie, a traversat curtea prafuita si ai Intrat in casa. Bunica si cu mine am urmat-o, intr-o camera mica si racoroasa. In mijloc era o masa acoperita cu musama inflorata, iar pe langa erau niste taburete. Intr-un colt statea o soba veche, iar pe langa pereti erau o gramada de rafturi si dulapuri cu usile acoperite cu hartie cerata.
"Stai jos, maica..." m-a indemnat batrana, binevoitoare.
Bunica a scos din sacoasa o farfurie cu chec si fursecuri, acoperita cu folie de plastic si a pus-o pe mijlocul mesei.
"Hai sa punem si de-o cafeluta, ti-am adus eu...Ia spune-mi, ai auzit ce-a facut fata lu' Niscova?"
In timp ce doamnele discutau, eu m-am uitat mai atent in jur. Rafturile si dulapurile erau goale. Televizorul micut asezat pe o masuta era scos din priza. Presurile de pe jos erau curate, insa desirate si vechi. Apoi mi-am intors privirea spre tanti Anica.
Parea foarte batrana. Fata ii ei arata ca o hartie mototolita, iar mainile ii tremurau usor. Totusi, printre pliurile fetei se zareau doi ochi mari, negri...Foarte frumosi.
Nu stiu daca a observat sau nu cat de atent ma uitam la ea, dar cert este ca la un moment dat, tanti Anica a zis:
"Doamna Ica, daca nu va suparati...Va duceti, va rog, pana la posta sa-mi luati si mie un pachet? Mi l-a trimis fata lui Fanel, din Italia...L-as fi luat eu, numai ca batranetile astea..."
M-am ridicat si eu sa plec, cand bunica a incuviintat. Dar batrana m-a oprit si mi-a zis.
"Maica, tu ramai aici. Si asa mi-e urat singura, si mi-e ca se arde cafeaua."
Asa ca am ramaas pe loc, cu ochii la ibricul de pe soba. Trecusera cateva clipe de tacere, cand mi-a sunat telefonul.
"Alo...Ce faci, iubire?"
Am vorbit cam un minut la telefon, timp in care tanti Anica nu-si dezlipea ochii de taciune de la mine. Dupa ce am inchis, am ramas putin rusinata pe scaun, incercand sa-mi amintesc daca am spus ceva compromitator.
"Tare frumaose te-ai facut maica...Sigur si el e baiat fain..."
Eu pufnesc, fara sa vreau in ras. Nu indraznesc sa ridic privirea spre batrana.
"Tin minte ca si eu eram tanara odata. Si, lumea spune, ca eram si frumusica. Eram eu fata mare, si la hora jucam cu un branean, doamne ca voinic mai era.Ii cam faceam ochi dulci, ne mai vedeam seara aproape de Barsa. Vroiam sa ne luam, dar parca ma lasau pe mine parintii? Ei aveau dracu stie ce socoteala cu niste vecini, ai lu Ilie...Sa ma iau cu baiatul lor. Erau oameni bogati, cu boi si loc de fan..."
Ochii ii scanteiau. Mana dreapta ii tremura pe masa.
"Si am vorbit eu cu braneanul, sa fugim la el acasa. Fara zestre, fara vre-o letcaie in buzunar. Zicea ca vine el noaptea la poarta la mine si fluiera, iara eu sa cobor cu ceva mancare de drum, ca in trei ceasuri ajungeam. Si vine seara 'ceia...A doau zi trebuia sa ma intalnesc cu baiatul vecinilor, iara peste o saptamana ai mei vroiau sa ne si cunune, ca parca simteau ei ca eu am gargauni in cap. Si, pe la miezu noptii aud un fluierat. El era la geam. Dau sa-mi iau scurtucul si sa cobor, da parca ma taie un junghi peste inima...Mi-era spaima...Mai fluiera odata, mai si striga << Anicooo! Haida'de coboara!>>. Dar eu parca raman tintuita locului, imi indes perina peste cap si bocesc pana dimineata, de fricoasa ce eram. A mai strigat de vreo doua ori, dupa a plecat. Si a doua zi dimineata am mers la ai lu' Ilie;si dupa 10 zile m-am cununat cu Nelu; in '98, in Noiembrie, s-a dus saracu'. Am avut trei baieti cu el, ce sa zic, ne-a mers bine."
Avea ochii inlacrimati acum, buzele subtiri i se strambasera trist.Am intrebat-o, timida:
"Si cu braneanul? V-ati mai intalnit?"
"Cu Stefan?...Nu l-am mai vazut din seara 'ceia...Pana zilele trecute, cand l-am vazut la coada la dispensar - mergeam si eu sa-mi iau reteta, ca-s cu inima, maica. Si iaca il vad, tot asa inalt cum era 'nainte, batran-batran, dar mie tot frumos imi parea... Si-am stiut eu ca e el, dara cand l-a strigat asistenta pe nume, mai sa-mi stea inima-n loc. L-am oprit cand a iesit, si l-am intrebat << Stefane, ma mai cunosti?>>. El m-a privit un timp, si mi-a zis <
> si dus a fost.
Chiar cand am fost casatorita, am intrebat de el. A plecat la oras, s-a facut inginer.Dara eu, femeie pacatoasa, ma tot gandeam ce ar fi fost daca as fi fugit cu dansul. A fost bine si cu Nelu, nu zic nu...Dar cat oi fi eu, pe Stefan n-am sa-l uit."
Am ramas uimita. Femeia simpla din fata mea iubise...Mult...Si suferise...Mai mult, si cu mai multa demintate decat as fi putut concepe eu. Ea mi-a luat mana intr-a ei si mi-a zis:
"Ai grija, maica...Lumea e rea. Dara sa nu stai si sa induri atatea, daca o fi sa-ti placa vre-un baiat...D'apai lasa spaima si luati-va-ti, maica. Lasa si banii si tot, ca altfel ai sa te vestejesti asa ca mine..."
Bunica intra pe usa in clipa aceea. A pus pachetul pe masa, a mai schimbat doua vorbe cu batrana, dupa care m-a luat de mana si mi-a zis ca plecam, ca e tarziu.
Anica ne-a petrecut pana la poarta, iar in timp ce ma indepartam pe strada, a strigat dupa mine:
"Cati ani ziceai ca ai, maica?"
