Despre singuratate

Povestea asta mi-a povestit-o o prietena foarte buna si mi-a placut mult de tot. O s-o scriu aici asa cum imi amintesc, insa daca din intamplare stie cineva cartea in care e inclusa sau autorul povestii...

Un om se intorcea de la slujba intr-o seara pe un alt drum decat de obicei. La un moment dat a observat un obiect pe sosea, asa ca a oprit masina si a ridicta "obiectul", care era defapt o broscuta testoasa.
Tanarul a luat-o acasa si a avut grija de ea toata vara. Broscuta avea culcusul la radacina unui cires si manca fructele cazute in iarba livezii. Insa odata cu toamna a venit si tristetea broscutei: ear singura.
Un veterinar batran i-a spus barbatului ingrijorat ca prietena sa avea nevoie de un prieten. Un papuc vechi de cauciuc a atras atentia acestuia, el lustruindu-l si umplandu-l cu vata moale.
In seara in care a dormit in papuc, broscuta a visat acelasi lucru ca in seara in care o masin a a dus-o in cea mai lunga calatorie a vietii ei: lacul micut si inconjurat de trestii si pe vechea lui prietena, o mierla.
Peste cinci ani aceasi broscuta murea in papucul de cauciuc. E trist, dar stim sigur ca de atunci broscuta n-a mai fost niciodata singura.

Falling in Fall

Urasc-iubesc toamna asta.Toamna asta cu gust sarat de lacrimi, miroase a parfumul pe care nu l-am folosit toata vara, fosneste si emana o frumusete trista. Creion de ochi pe birou, langa o frunza roscata suflata de vant. Vantul nu prea cald, nici prea rece care te infasoara si iti ridica visele si melancoliile pana la nori.
Toamna asta e cea mai trista toamna din viata mea, dar imi pare bine ca este. Toamna asta am plans fara lacrimi.Toamna asta am imbatranit pe dinauntru. Toamna asta am adormit ascultand Luna Amara.Toamna asta a murit Buni. Toamna asta am inteles de ce si Speranta se afla in Cutia Pandorei.
Speranta ma apasa pe piept, ma exaspereaza. O urasc.
Toamna asta am inteles in sfarsit. Toamna asta sta sub semnul unei intrebari tulburatoare. Toamna asta stiu ce inseamna sa fi fericit.
Sunt bine, pentru ca stiu, undeva inauntrul sufletului meu, ca tot toamna asta o sa fie si toamna unei iertari, toamna in care o sa imi calc pe orgoliu si o sa ascult de mine, nu de alcineva.

I just won't fall in Fall.

Image source

Apasare

Luni dimineata

E luni dimineata. Miroase a gel de dus, a paine prajita si a lac de unghii. Mi-e lene.
Daca ma gandesc mai bine, luni dimineata nu e asa oribila daca ma pot trezi la 10.Wake up!



Linkin Park - Bleed it out
Asculta mai multe audio Muzica

Dintr-un oracol

1. Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pag. 18 si scrieti al 4-lea rand:

“Pe cand toti mancam din strachinile noastre mari, aburinde, stufatul de carne si cartofi, m-a surprins cat de batran arata tata in seara aceea- batran si obosit. "(Ucenicul Vraciului- J. Delaney)-scriu din camera fratelui meu, deci n-am citit-o, desi mi-a recomandat-o de 2000 de ori :)

2. Fara sa verificati, cat e ora?
18:30

3. Verificati
18.26

4. Cum sunteti imbracat(a)?
Tricou galbeni,, boxeri negri si stilettos (prietenii stiu de ce :) )

5. Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?

La tavan.

6. Ce zgomot auziti, in afara de cel al calculatorului?
I don't believe you- P!nk

7. Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?
Nu vreau sa-mi aduc aminte

8. Ce-ati visat ieri noapte?

O pisica indigo care ma privea si mie mi-era frica.

9. Cand ati ras ultima data?
Ieri...cred.

10. Ce aveti pe peretii incaperii in care sunteti?
Un afis cu WoW (again, i'm in my bro's room)

11. Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara? O casuta pe plaja pentru mama, un aboment pe viata la WoW pentru tata, un pian pentru little bro', o jucarioara misto pentru sor'mea si o chitara electrica pt Alice.

12. Care este ultimul film pe care l-ati vazut?
Elf...dragut de tot.

13. Ati vazut ceva neobisnuit azi?

Nu.

14. Ce parere aveti despre acest chestionar?
Slightly entertaining.

15. Spuneti-ne ceva ce noi nu stim inca.
Mmmm..."Voi" le stiti pe toate.

16. Care ar fi prenumele copilului vostru, daca ar fi o fetita?
Sunt prea multe care imi plac ca sa pot alege...Ana suna frumos.

17. Si daca ar fi vorba de baiat?

Iarasi mi-e greu sa aleg....Teo cred.

18. V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?

Destul de serios, din pacate.

19. Ce-ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intrati pe portile Raiului?

Te-am adus aici doar ca sa vezi ca Darwin n-are dreptate...Hmm, esti draguta, poti ramane :).

20. Daca ati putea schimba ceva in lume, in afara de politica, ce ati schimba?

Fiecare ajuta la producerea hranei si bunurilor, fiecare se foloseste de ceea ce are nevoie...No money, no stupid jobs.

21. Va place sa dansati?

Depinde cu cine.

22. George Bush?

De cand a devenit G. Bush o intrebare de sine statatoare?

23. Ce-ati vazut la televizor ultima data?

Un documentar foarte "moving"..."Undying love".

O poveste

Ca toate povestile, incepe cu "a fost odata" si se sfarseste cu lacrimi (de fericire sau de tristete). Poate ca ceea ce am de gand sa povestesc aici nu se preteaza la aceasta structura, pentru ca mi-e tare greu sa spun cand a inceput si nu cred ca o sa se termine vreodata, desi au fost multe lacrimi.
Totusi, incerc sa fac citirea povestii putin mai usoara si sa incep povestea de unde am lasat-o, de la biletelul ala scris pe genunchi intr-o masina.
Au urmat vreo luna-doua in care soarele n-a mai rasarit pe strada noastra. N-am mai vorbit, el a fost cu altcineva...Pana pe 17 IUlie. De atunci am tot zburat, la inceput timid, dupa care hotarat, eu am obosit si am cazut.
Pe 31 August mi-am dezlipit sufletul de al lui, 10-20 de cuvinte reci, grele, fara mila care ilo anuntau ca totul s-a incheiat ireversibil. Cel mai mult ma doare ca acele cuvinte nu erau ale mele, erau cuvintele cuiva care nu ma intelegeau, cuvnte pe care am fost silita si nu prea sa le spun.
C'est la vie! -cum i-am zis si lui.
Si el si eu am ramas cu un gol cu care ne-am obisnuit sau nu...Ca sa citez pe cineva dragut de tot, nu prea conteaza cat de mult ai suferit, cat ai plans sau daca ai regrete, conteaza ca ai iubit (pentru prima oara cu adevarat in cazul meu) si asta inseamna foarte mult.
Habar n-aveti cat de greu e sa rezum un zbor in cuvinte, sa-l rup de vise, de priviri, de gesturi si sa-l aplatizez, sa-i ucid amintirea. Dar nu ma-s mai vindeca niciodata altfel.
Daca el citeste, lucru care e aproape imposibil, insa, ma repet, reelatia noastra tine(a) de suparanatural, vreau sa stie ca ii multumesc mult, ii spun inca odata ca asa ceva e irepetabil si ca imi pare rau ca n-am stiut cum sa-l iubesc.

Simt nevoia sa ma semnez asa cum sunt si asa cum am fost pentru el, adica Mara.

I'm back

Am parasit acest blog ca pe un jurnal vechi cu toate filele scrise. Am crezut ca daca nu mai scriu ca nu e bine n-o sa mai cred ca nu e bine. Am crezut gresit.
Acum am descoperit ca jurnalul asta vechi mai are inca multe file de umplut, desi deocamdata nu prea mai pot sa scriu, trebuie sa fac rost de lipici si sa ma lipesc la loc, am fost calcata in picioare.
So, let the fun begin...